Subscribe:

miercuri, 18 ianuarie 2012

Cum se inmulteste ficusul

Ficusul se inmulteste prin butasire; se fac butasi cu 2-4 frunze. Deoarece planta contine latex, butasii se tin 10-15 min in apa calda (30-35 grade Celsius) sau se lasa sa se usuce latexul in aer, dupa care se inlatura. Este de preferat ca, pentru o inradacinare sigura, sa se foloseasca stimulatori de inradacinare. Inradacinarea se produce in 4-6 saptamani, la 25-28 grade Celsius. Perioada cea mai buna pentru butasire este in lunile ianuarie-februarie-martie, la temperatura camerei, pentru a evita atacul unor daunatori care sunt favorizati de aerul uscat existent in majoritatea apartamentelor. Este sensibil la atacul paduchilor lanosi, testosi si paianjenului rosu, precum si la boli ca patarea neagra, antracnoza, alternarioza.    F I C U S  Este originar din regiunile subtropicale şi tropicale şi, în prezent, sunt cunoscute peste 800 de specii. Ficusul creşte sub formă de arbust foarte apreciat pentru frumuseţea frunzelor de un verde închis, lucioase. Dacă primăvara şi vara, ficusul trebuie udat abundent, stropit cu apă şi pe frunze, toamna şi iarna se udă mai puţin şi, de asemenea, stropirea frunzelor făcându-se mai rar. Iarna, temperatura nu trebuie să scadă sub 10°C. Cum se înmulţeşte ficusul? Pregătiţi ghiveciul, un amestec de turbă cu nisip, un borcan şi un ţăruş. Cu un cuţit ascuţit sau cu un foarfece de grădină tăiaţi vârful plantei (cam 8 cm) cu tot cu frunză. Puneţi-l deoparte câteva ore. Capătul inferior al răsadului se înfige în pământul umed, pus într-un ghiveci cu un drenaj bun (un strat de 4-5 cm), până la baza frunzei. Alături bateţi ţăruşul. Frunza se înfăşoară în jurul butaşului şi al ţăruşului. Legaţi totul cu un şnur sau o sârmuliţă subţire, nu prea strâns. Acoperiţi butaşul cu un borcan. Păstraţi ghiveciul la o temperatură de 25 C. Descoperiţi butaşul în fiecare zi, câte 15 minute. Dacă pământul se usucă, udaţi-l. După 3-4 săptămâni desfaceţi frunza. Dacă din mugur se dezvoltă frunze tinere, lăsaţi planta neacoperită.
Ficusul se inmulteste prin butasire; se fac butasi cu 2-4 frunze. Deoarece planta contine latex, butasii se tin 10-15 min in apa calda (30-35 grade Celsius) sau se lasa sa se usuce latexul in aer, dupa care se inlatura. Este de preferat ca, pentru o inradacinare sigura, sa se foloseasca stimulatori de inradacinare. Inradacinarea se produce in 4-6 saptamani, la 25-28 grade Celsius. Perioada cea mai buna pentru butasire este in lunile ianuarie-februarie-martie, la temperatura camerei, pentru a evita atacul unor daunatori care sunt favorizati de aerul uscat existent in majoritatea apartamentelor. Este sensibil la atacul paduchilor lanosi, testosi si paianjenului rosu, precum si la boli ca patarea neagra, antracnoza, alternarioza.

Este originar din regiunile subtropicale şi tropicale şi, în prezent, sunt cunoscute peste 800 de specii. Ficusul creşte sub formă de arbust foarte apreciat pentru frumuseţea frunzelor de un verde închis, lucioase. Dacă primăvara şi vara, ficusul trebuie udat abundent, stropit cu apă şi pe frunze, toamna şi iarna se udă mai puţin şi, de asemenea, stropirea frunzelor făcându-se mai rar. Iarna, temperatura nu trebuie să scadă sub 10°C.
Cum se înmulţeşte ficusul?
Pregătiţi ghiveciul, un amestec de turbă cu nisip, un borcan şi un ţăruş. Cu un cuţit ascuţit sau cu un foarfece de grădină tăiaţi vârful plantei (cam 8 cm) cu tot cu frunză. Puneţi-l deoparte câteva ore. Capătul inferior al răsadului se înfige în pământul umed, pus într-un ghiveci cu un drenaj bun (un strat de 4-5 cm), până la baza frunzei. Alături bateţi ţăruşul. Frunza se înfăşoară în jurul butaşului şi al ţăruşului. Legaţi totul cu un şnur sau o sârmuliţă subţire, nu prea strâns. Acoperiţi butaşul cu un borcan. Păstraţi ghiveciul la o temperatură de 25 C. Descoperiţi butaşul în fiecare zi, câte 15 minute. Dacă pământul se usucă, udaţi-l. După 3-4 săptămâni desfaceţi frunza. Dacă din mugur se dezvoltă frunze tinere, lăsaţi planta neacoperită.

Petunii

petunii
Le intalnesti vara peste tot, in gradini, parcuri, alei, dar le prieste si pe balcoane sau terase. Asta pentru ca nu sunt flori pretentioase, dar sunt decorative si frumoase.

Petuniile se numara printre plantele anuale cele mai populare si cele mai mult folosite pentru amenajarea estivala a gradinilor, teraselor sau balcoanelor. Sunt foarte mult apreciate atat pentru coloritul variat si marimea florilor, precum si pentru durata lunga de inflorire.

Sunt originare din Brazilia si Argentina, unde se cunosc circa 15 specii spontane ale acestui gen. In Europa, cultivarea lor a inceput inca de la inceputul secolului XX. Prin stradania horticultorilor au fost obtinute, de-a lungul timpului, din Petunia nyctaginiflora si Petunia violacea, numeroase varietati. Cultura lor este simpla si au pretentii reduse fata de sol si expozitie, de aceea se si pot cultiva in multe scopuri: in parcuri si gradini pentru ronduri sau rabate, singure sau in combinatie cu alte plante. Trebuie sa stii ca petuniile sunt rezistente la vant si florile nu se strica daca ploua sau daca se face frig. Soiurile pitice, cu crestere compacta cu flori mici sau mari, simple sau duble, sunt foarte frumoase daca sunt plantate in ghivece.

Au nevoie de mult soare si prefera soluri bogate in substante organice, in special gunoi de grajd la care se adauga putin nisip pentru ca apa sa treaca mai usor prin acest amestec. Pe timpul iernii le poti cultiva chiar si in interior. Pentru aceasta trebuie sa faci rasaduri pe care le transplantezi in septembrie in ghivece mici. Le lasi afara intr-un loc adapostit si inainte de a da inghetul le asezi la o fereastra insorita. Prin ianuarie incep sa apara primii muguri de flori.

Pentru o ramificare mai buna si o inflorire abundenta se ciupesc varfurile lastarilor. Plantele au nevoie de fertilizari la fiecare 2-3 saptamani cu un ingrasamant bogat in azot.

Inmultirea petuniilor se face in special prin seminte. In cazul varietatilor mai deosebite si care nu produc seminte suficiente se poate recurge la butasire, care se efectueaza usor, din varfuri de lastari, si aproape in orice anotimp.



Frunzele tinere sau varful mladitelor de petunii sunt adeseori atacate de purici de plante. Daca ii observati, stropiti frunzele cu o solutie speciala de combatere a acestor daunatori. Repetati procedura dupa o saptamana.

Uneori pot fi atacate de paduchi de sera (popular cunoscuti sub numele de paduchi albi). Pot fi combatuti turnand in pamantul plantei solutie DECIS in concentratie 0,1%. Repetati procedura dupa 10 zile.

Plantele care dau semne de putrefactie sau ciuperci trebuie indepartate imediat de pe balcon, pentru ca boala sa nu se raspandeasca si asupra plantelor sanatoase.

Stiai ca...
Rasadurile de petunii din ultima generatie, cunoscuta sub numele de cascada, pot fi procurate din magazine specializate sau sere de flori. Acum exista astfel de magazine specializate.

In piete, la tarani, intalnim adesea sortimente de petunii care se inmultesc pe baza de seminte. Din pacate, sunt mai putin rezistente la conditii neadecvate si daunatori. De aceea, desi sunt mai ieftine, nu merita sa arunci banii si munca ta pe ele.

In conditiile de acasa putem sa pregatim rasaduri pe baza de seminte de petunie obisnuita, de gradina.

Crinul - ghid de ingrijire si cultivare

Crinul
Crinul este cea mai veche floare cultivata de om; "prietenia" dateaza de cel putin cinci milenii, fiind chiar mai veche decat cea cu trandafirul. Pretuirea acordata acestei plante e datorata atat insusirilor sale tamaduitoare, cat si aspectului ei decorativ.

In medicina populara, bulbii erau folositi pentru cataplasme si oblojeli, pentru dezinfectii si pentru prepararea unei bauturi contra muscaturilor de sarpe. Ca element decorativ, apare pe obiectele de cult si pe podoabe, reprezentand in antichitate speranta, puritatea si triumful. Impreuna cu trandafirul si cu laurul, era folosit la greci si romani pentru incununarea fruntilor invingatorilor. Desi creste in stare salbatica mai mult in Orient si in Europa, crinul a ajuns si pe continentul african, fiind foarte apreciat in Egiptul antic, unde simboliza chiar tara Egiptului (hieroglifa care reprezenta crinul simboliza Egiptul). Cateva milenii mai tarziu crinul devine simbolul regalitatii in Franta.

Genul botanic Lilium, din care face parte crinul, cuprinde numeroase specii de climat subtropical pana la temperat, raspandite in special in Orient si Europa, dar si pe continentul american si african. Specia cea mai cunoscuta, de care e legata istoria acestei flori, este Lilium candidum (Crinul alb), cu flori albe in forma de potir, cu parfum imbatator. In Europa a patruns din Orient, ca planta cultivata, adusa de fenicieni, greci, romani, arabi si turci, desi ea este intalnita aici si in stare spontana. Ca an de inceput al culturii crinului, in Europa este considerat anul 1905, cand botanistul englez Willson a introdus crinul regal (Lilium regale), cu toate ca pe acest continent se cultivau demult crinii asiatici. In ultima suta de ani au fost creati numerosi hibrizi, dar nici unul nu a reusit sa ocupe locul crinului alb si al celui regal (imperial) in privinta formei, parfumului si culorii.

Crinul alb (Lilium candidum), sau "crinul Madonei", prezinta in sol un bulb solzos, usor oval, cu diametru care poate trece de 8 cm. Tulpina care poarta florile, de 90-100 cm naltime, poate susutine pana la 20 de flori mari, albe si parfumate. Este rezistent la ger, putand ierna afara.

Crinul regal sau imperial (Lilium regale), originar din China, are in sol un bulb de dimensiuni mai mari, de culoare purpurie. Florile mari, parfumate, ca niste palnii, sunt albe pe dinafara, cu o usoara tenta visinie pe nervuri si stropite cu galben in interior. Ele sunt grupate cate 3-5 spre varful tulpinii florale. Nu este asa de rezistent la ger cum este crinul alb.

Crinul vargat de Japonia (Lilium tigrinum) are in pamant un bulb mare solzos din care apare tulpina de 150 cm inaltime, care poarta spre varf 15-20 de flori rosii-portocalii, stropite in interior cu purpuriu. Pe tulpina florala, la subsoara frunzelor apar cate 2 bulbili prin care planta se poate inmulti.

Crinul de padure (Lilium martagon), salbatic, originar din Europa, intalnit si la noi in tara, atinge 100 cm inaltime si face flori purpurii, grupate cate 20 in inflorescente. Petalele sunt rasucite mult in exterior. Exista forme si cu alte culori.

Crinul poate fi cultivat fara prea mari dificultati intr-o gradina obisnuita. Inmultirea se realizeaza prin mai multe metode, accesibile tuturor amatorilor: despartirea bulbilor, prin bulbili aerieni, prin frunzele solzoase ale bulbilor, prin butasi de frunze si seminte.

Cel mai usor se realizeaza desfacerea bulbilor dupa ce au fost scosi din pamant, in luna iulie. Dupa 15-20 de zile de pastrat la rece (70C), se pot planta din nou in gradina.

Inmultirea prin bulbili aerieni se foloseste la Lilium tigrinum si la alte specii care formeaza bulbili la baza frunzelor.

In cazul despartirii frunzelor solzoase ale bulbilor (metoda de inmultire rapida a soiurilor valoroase), acestea se pun la inradacinat in ghivece cu turba (4 parti), nisip (1 parte), pamant de frunze (1 parte), in loc cald (200C). Dupa inradacinare si formarea bulbililor, acestia se planteaza in ghivece mici, in care se tin pana la inflorire (circa 2 ani).

Bulbii se planteaza in gradina toamna (septembrie-octombrie) sau chiar vara (iulie-august), in cazul crinului alb. Inradacinarea se produce pana in momentul venirii frigului. In iernile cu geruri puternice terenul se protejeaza (frunze, paie, ramuri). Primavara-vara plantele se prasesc, se uda si li se administreaza ingrasaminte (lichide sau solide).

Intretinerea copacilor din gradina

Intretinerea
Una dintre cele mai importante activitati in gradina este plantarea si "cosmetizarea" copacilor.
Daca nu aveti copaci in gradina si intentionati sa cumparati, nu uitati ca, inainte de a merge la o pepiniera, trebuie sa aveti la indemana cateva detalii despre solul din gradina: culoarea solului, densitatea acestuia, umiditatea, gradul de tasare, dar si cantitatea de lumina solara care ajunge la sol. Daca va e mai usor, luati o proba de sol cu voi.
Inainte de a alege intre tipurile de copaci care se potrivesc solului din gradina voastra, tineti seama de cateva caracteristici ale gradinii. Astfel, daca aceasta este destul de mare si are o latura orientata catre strada, alegeti copaci care vor creste inalti. Vor fi nu numai o bariera foarte buna impotriva poluarii, ci si un bun izolator fonic. In plus, vor proteja gradina de vant si de intemperii. Daca aveti o gradina mai micuta, o idee foarte buna ar fi pomii fructiferi: veti avea flori superbe in fiecare primavara si fructe din productie proprie vara sau toamna. In plus, acestia cresc destul de putin in inaltime si sunt mai usor de ingrijit. Copacilor proaspat plantati nu le trebuie pastrate decat ramurile cele mai puternice. Prima tundere se va face abia anul urmator. Copacii deja existenti in gradina trebuie curatati in general primavara, pentru a avea o coroana frumoasa si armonioasa. Exceptie fac anumite specii de pomi fructiferi, care se tund numai iarna. Curatarea copacilor se face foarte simplu, cu ajutorul unui emondor de inaltime. Acesta este o unealta de taiat crengi cu brat telescopic, usor de manevrat, cu care veti reusi sa ajungeti chiar si la cele mai inalte ramuri.
Ca regula generala, prima etapa a curatarii copacilor este indepartarea crengutelor uscate si a ramurilor care nu mai au muguri. Un mod simplu de a testa starea de sanatate a ramurilor este scrijelirea usoara, cu unghia sau cu un cutit nu foarte ascutit, a scoartei acestora. O ramura sanatoasa va scoate la iveala un strat secundar de coaja verde. Cu cat este mai deschisa nuanta de verde, cu atat ramura este mai aproape de uscaciune. O ramura uscata va avea un al doilea strat de culoare maro. Aceea va trebui cu siguranta indepartata. O taiere corecta a crengilor uscate se face chiar la baza acestora, fara insa a inainta prea aproape de trunchi. Daca aveti un copac cu varful rupt de furtuna sau din cauza greutatii zapezii, varful respectiv se va taia pentru a permite crengii celei mai apropiate sa devina un varf nou. In plus, taiati toate crengile care intra in contact cu linii de tensiune, stalpi sau chiar case. Daca sunt indreptate inca din primele faze de crestere a copacului, crengile nu vor afecta aceste elemente.
Apoi, tineti cont de faptul ca soarele trebuie sa patrunda printre crengile copacului pana aproape de trunchi, astfel incat toate frunzele sa fie expuse la lumina. Dintre crengile principale, de baza, trebuie pastrate atatea cat sa ramana intre ele un spatiu de circa 3% din inaltimea totala a copacului. Pentru crengile secundare, aveti in vedere si linia generala a coronamentului, pentru ca acestea nu trebuie sa depaseasca lungimea ramurilor principale. Pastrati numai una dintre ramurile crengilor bifurcate, astfel incat spatierea crengilor sa fie cat mai buna.
Ingrijirea de primavara a copacilor este o activitate placuta si relaxanta. Cu uneltele potrivite, oricine isi poate modela copacii din gradina asa cum doreste. In plus, o buna curatare le va asigura cresterea sanatoasa si viguroasa. Cu gradina astfel pregatita, anotimpurile calde vor crea in gradina voastra peisaje de poveste.