Efecte benefice albastrelele

(Centaurea cyanus)

Buruiana din cultura, specifica in lanurile de grau si secara, uneori pe marginea drumurilor rurale, prin locuri pietroase si uscate din regiunea de campie deluroasa din intreaga tara.Flori de culoare albastra, grupate in antodii("chiorchini"), globuloase terminale, cele marginale sub forma de palnie, cele interne mici cu nuante spre violaceu.

Compozitia chimica

Poliine (centaur x), poliene (centaur y); substante amare: centaurina (cnicina); un glicozid: cicorina; mucilagii, taninuri, un antocian glicozidic: cianina, antocianidine, saruri de potasiu si mangan.

Farmacologie

Fara a avea o actiune farmacodinamica specifica, se utilizeaza, in amestecuri de diferite ceaiuri medicinale, pentru proprietatile slab diuretice, astringente si tonic amare.

Recomandari

Astringent si antiinflamator in oftalmologie. Are actiune diuretica si tonic-amara. Intra in compozitia unor ceaiuri medicinale.Este un colorant vegetal lipsit de toxicitate.

Mod de preparare si administrare

- florile marginale ( Flores Cyani sine receptaculis);
- florile marginale si tubulare cu receptacul ( Flores Cyani cum receptaculis).
Ambele sortimente intra in compozitia ceaiurilor diuretice sau tonice-amare in proportie de 10-20%. Se prepara sub forma de infuzie. Pentru spalaturi oculare, se prepara o infuzie din o lingura flori la o cana cu apa.

Contraindicatii

Nu prezinta.

GERBERA

Originara din Africa de Sud, America de Sud si Asia, Gerbera poarta numele unor botanisti germani. Ea a ajuns in Europa la 1900 si s-a impus in sortimentul floricol 60 de ani mai tarziu. Gerbera este o planta tufoasa, cu tulpina rizomatoasa si frunze adanc crestate, iar florile sale pot fi simple, asemanatoare celor de margareta, sau duble. La unele varietati florile pot avea si 20 cm in diametru. Radacinile sunt profunde, asa incat nu este neobisnuit ca ele sa ajunga chiar si la 80 cm adancime. Semintele sunt gazduite intr-o achena1 si au vitalitate slaba. Din acest motiv, indata ce sunt recoltate ele sunt si plantate. Florile pot fi albe, roz, galbene, portocalii, rosii, grena si de obicei au mijlocul mai intens colorat. Cele mai multe flori apar in intervalul aprilie-iunie si in al doilea an de vegetatie.

Ingrijire

Lumina este in cazul acestei plante factorul care genereaza inflorirea. Totusi, in zilele insorite de vara planta se umbreste macar partial. Iarna temperatura optima este de 13-15 grade C. In cazul in care temperatura coboara pana la 8 grade este de asteptat ca florile sa fie afectate. Caldura este necesara mai ales la nivelul radacinilor. Vara se recomanda 18-20 grade C, iar spatiile care gazduiesc plantele trebuie sa fie bine aerisite. Solul potrivit pentru Gerbera contine pamant de telina, mranita, turba si nisip. Udarea se face moderat pentru ca planta nu suporta prea multa umezeala in substrat. Valorile umiditatii relative (in aer 75%, in substrat 60%) trebuie supravegheate cu atentie.

Primavara si toamna, cand este perioada de maxima vegetatie, se aplica ingrasaminte de 2-3 ori pe luna. Dar cu grija pentru ca prea mult azot va duce la cresterea frunzelor in detrimentul infloririi si va sensibiliza planta la boli. Excesul de fosfor si calciu produce carenta de fier si cloroza. Insuficienta calciului deformeaza frunzele si florile, iar mugurii mor. Ingrasamintele cu reactie acida sunt cele mai potrivite pentru cultura Gerberei. Dupa parerea specialistilor, cel mai potrivit raport NPK este 2-0.8-1.5, iar pH-ul solului sa fie usor acid (5-6.5).

Inmultire

Planta se inmulteste prin seminte, diviziunea tufei si prin butasi. Se mai produc plante si "in vitro". Butasii trebuie sa contina o portiune de rizom si sa fie pudrati cu substante rizogene (ex. Radistim). Ei se inradacineaza intr-un amestec de nisip si turba. Temperatura minima la inradacinare este de 24 grade C si umiditate relativa 90%.

Sfat

Cand plantati Gerbera aveti grija ca solul sa contina pamant de telina, mranita, turba si nisip. Asigurati-i multa lumina, pentru ca aceasta este factorul care genereaza inflorirea. Atentie cand o udati pentru ca planta nu suporta prea multa umezeala in substrat, si planta este expusa din acest motiv unor boli care o pot distruge.

Atentie la udare

Udarea nepotrivita poate produce boli care distrug planta. Dezechilibrul elementelor din sol produce pierderea frunzelor, deformarea florilor si vestejirea mugurilor. Planta este atacata de paianjenul rosu, tripsi, musculita alba si cea miniera. Aceasta din urma ataca vara cand este foarte cald si poate sa faca ravagii. Afidele apar si ele din cand in cand. Desi sunt multe boli si daunatori in cazul Gerberei, exista substante in comert care sa va ajute sa le combateti cu succes

Petunii

Le intalnesti vara peste tot, in gradini, parcuri, alei, dar le prieste si pe balcoane sau terase. Asta pentru ca nu sunt flori pretentioase, dar sunt decorative si frumoase.

Petuniile se numara printre plantele anuale cele mai populare si cele mai mult folosite pentru amenajarea estivala a gradinilor, teraselor sau balcoanelor. Sunt foarte mult apreciate atat pentru coloritul variat si marimea florilor, precum si pentru durata lunga de inflorire.

Sunt originare din Brazilia si Argentina, unde se cunosc circa 15 specii spontane ale acestui gen. In Europa, cultivarea lor a inceput inca de la inceputul secolului XX. Prin stradania horticultorilor au fost obtinute, de-a lungul timpului, din Petunia nyctaginiflora si Petunia violacea, numeroase varietati. Cultura lor este simpla si au pretentii reduse fata de sol si expozitie, de aceea se si pot cultiva in multe scopuri: in parcuri si gradini pentru ronduri sau rabate, singure sau in combinatie cu alte plante. Trebuie sa stii ca petuniile sunt rezistente la vant si florile nu se strica daca ploua sau daca se face frig. Soiurile pitice, cu crestere compacta cu flori mici sau mari, simple sau duble, sunt foarte frumoase daca sunt plantate in ghivece.

Au nevoie de mult soare si prefera soluri bogate in substante organice, in special gunoi de grajd la care se adauga putin nisip pentru ca apa sa treaca mai usor prin acest amestec. Pe timpul iernii le poti cultiva chiar si in interior. Pentru aceasta trebuie sa faci rasaduri pe care le transplantezi in septembrie in ghivece mici. Le lasi afara intr-un loc adapostit si inainte de a da inghetul le asezi la o fereastra insorita. Prin ianuarie incep sa apara primii muguri de flori.

Pentru o ramificare mai buna si o inflorire abundenta se ciupesc varfurile lastarilor. Plantele au nevoie de fertilizari la fiecare 2-3 saptamani cu un ingrasamant bogat in azot.

Inmultirea petuniilor se face in special prin seminte. In cazul varietatilor mai deosebite si care nu produc seminte suficiente se poate recurge la butasire, care se efectueaza usor, din varfuri de lastari, si aproape in orice anotimp.

Frunzele tinere sau varful mladitelor de petunii sunt adeseori atacate de purici de plante. Daca ii observati, stropiti frunzele cu o solutie speciala de combatere a acestor daunatori. Repetati procedura dupa o saptamana.

Uneori pot fi atacate de paduchi de sera (popular cunoscuti sub numele de paduchi albi). Pot fi combatuti turnand in pamantul plantei solutie DECIS in concentratie 0,1%. Repetati procedura dupa 10 zile.

Plantele care dau semne de putrefactie sau ciuperci trebuie indepartate imediat de pe balcon, pentru ca boala sa nu se raspandeasca si asupra plantelor sanatoase.

Stiai ca...

Rasadurile de petunii din ultima generatie, cunoscuta sub numele de cascada, pot fi procurate din magazine specializate sau sere de flori. Acum exista astfel de magazine specializate.

In piete, la tarani, intalnim adesea sortimente de petunii care se inmultesc pe baza de seminte. Din pacate, sunt mai putin rezistente la conditii neadecvate si daunatori. De aceea, desi sunt mai ieftine, nu merita sa arunci banii si munca ta pe ele.

In conditiile de acasa putem sa pregatim rasaduri pe baza de seminte de petunie obisnuita, de gradina.

Crinul - ghid de ingrijire si cultivare

Crinul este cea mai veche floare cultivata de om; "prietenia" dateaza de cel putin cinci milenii, fiind chiar mai veche decat cea cu trandafirul. Pretuirea acordata acestei plante e datorata atat insusirilor sale tamaduitoare, cat si aspectului ei decorativ.

In medicina populara, bulbii erau folositi pentru cataplasme si oblojeli, pentru dezinfectii si pentru prepararea unei bauturi contra muscaturilor de sarpe. Ca element decorativ, apare pe obiectele de cult si pe podoabe, reprezentand in antichitate speranta, puritatea si triumful. Impreuna cu trandafirul si cu laurul, era folosit la greci si romani pentru incununarea fruntilor invingatorilor. Desi creste in stare salbatica mai mult in Orient si in Europa, crinul a ajuns si pe continentul african, fiind foarte apreciat in Egiptul antic, unde simboliza chiar tara Egiptului (hieroglifa care reprezenta crinul simboliza Egiptul). Cateva milenii mai tarziu crinul devine simbolul regalitatii in Franta.

Genul botanic Lilium, din care face parte crinul, cuprinde numeroase specii de climat subtropical pana la temperat, raspandite in special in Orient si Europa, dar si pe continentul american si african. Specia cea mai cunoscuta, de care e legata istoria acestei flori, este Lilium candidum (Crinul alb), cu flori albe in forma de potir, cu parfum imbatator. In Europa a patruns din Orient, ca planta cultivata, adusa de fenicieni, greci, romani, arabi si turci, desi ea este intalnita aici si in stare spontana. Ca an de inceput al culturii crinului, in Europa este considerat anul 1905, cand botanistul englez Willson a introdus crinul regal (Lilium regale), cu toate ca pe acest continent se cultivau demult crinii asiatici. In ultima suta de ani au fost creati numerosi hibrizi, dar nici unul nu a reusit sa ocupe locul crinului alb si al celui regal (imperial) in privinta formei, parfumului si culorii.

Crinul alb (Lilium candidum), sau "crinul Madonei", prezinta in sol un bulb solzos, usor oval, cu diametru care poate trece de 8 cm. Tulpina care poarta florile, de 90-100 cm naltime, poate susutine pana la 20 de flori mari, albe si parfumate. Este rezistent la ger, putand ierna afara.

Crinul regal sau imperial (Lilium regale), originar din China, are in sol un bulb de dimensiuni mai mari, de culoare purpurie. Florile mari, parfumate, ca niste palnii, sunt albe pe dinafara, cu o usoara tenta visinie pe nervuri si stropite cu galben in interior. Ele sunt grupate cate 3-5 spre varful tulpinii florale. Nu este asa de rezistent la ger cum este crinul alb.

Crinul vargat de Japonia (Lilium tigrinum) are in pamant un bulb mare solzos din care apare tulpina de 150 cm inaltime, care poarta spre varf 15-20 de flori rosii-portocalii, stropite in interior cu purpuriu. Pe tulpina florala, la subsoara frunzelor apar cate 2 bulbili prin care planta se poate inmulti.

Crinul de padure (Lilium martagon), salbatic, originar din Europa, intalnit si la noi in tara, atinge 100 cm inaltime si face flori purpurii, grupate cate 20 in inflorescente. Petalele sunt rasucite mult in exterior. Exista forme si cu alte culori.

Crinul poate fi cultivat fara prea mari dificultati intr-o gradina obisnuita. Inmultirea se realizeaza prin mai multe metode, accesibile tuturor amatorilor: despartirea bulbilor, prin bulbili aerieni, prin frunzele solzoase ale bulbilor, prin butasi de frunze si seminte.

Cel mai usor se realizeaza desfacerea bulbilor dupa ce au fost scosi din pamant, in luna iulie. Dupa 15-20 de zile de pastrat la rece (70C), se pot planta din nou in gradina.

Inmultirea prin bulbili aerieni se foloseste la Lilium tigrinum si la alte specii care formeaza bulbili la baza frunzelor.

In cazul despartirii frunzelor solzoase ale bulbilor (metoda de inmultire rapida a soiurilor valoroase), acestea se pun la inradacinat in ghivece cu turba (4 parti), nisip (1 parte), pamant de frunze (1 parte), in loc cald (200C). Dupa inradacinare si formarea bulbililor, acestia se planteaza in ghivece mici, in care se tin pana la inflorire (circa 2 ani).

Bulbii se planteaza in gradina toamna (septembrie-octombrie) sau chiar vara (iulie-august), in cazul crinului alb. Inradacinarea se produce pana in momentul venirii frigului. In iernile cu geruri puternice terenul se protejeaza (frunze, paie, ramuri). Primavara-vara plantele se prasesc, se uda si li se administreaza ingrasaminte (lichide sau solide).