Aglaonema - ghid de ingrijire si cultivare

Originara din Sud-Estul Asiei Aglaonema apartine unei familii de o frumusete extraordinara; se cultiva pentru frunzele lor, adesea vargate si pentru influorescentele varatice. Sunt plante usor de cultivat, dar necesita caldura si umiditate intreg anul. Se amplaseaza in plina lumina chiar daca sunt capabile sa suporte bine si umbra. Cresc foarte lent.

Cultivare. Plantele adulte se transvazeaza la fiecare 2-3 ani, in luna aprilie, la o temperatura constanta nu mai mica de 18 - 21 °C; amestecul compus din pamant, nisip, turba si muschi trebuie sa fie bine drenat. Trebuie sa fiti atenti sa nu ii comprimati deoarece aceasta ar putea incetini cresterea plantei. Aglaonema pretinde caldura atat vara, cat si iarna, necesitand temperaturi in jurul a 18 °C vara si nu mai mici de 15 °C iarna. Aceaste plante se uda regulat si abundent;furnizati-le un ingrasamant lichid o data la 2 saptamani. Toamna si iarna amplasati-le la umbra sau in plina lumina (dar niciodata direct la soare), intr-un loc ferit de curenti de aer; udati-le atat cat sa mentineti amestecul din ghiveci umed.

Reproducere. Aglaonema se reproduce in aprilie, plantand (intr-un amestec similar celui folosit pentru plantele adulte) mladite bazale care prezinta 3 sau 4 frunze noi si radacini bune. Fiti atenti ca temperatura sa fie mentinuta in jurul a 21 °C pana cand vlastarele se vor "prinde". Vara, in jurul partii inferioare a plantei se formeaza lastarii tineri; puteti sa ii prelevati in primavara urmatoare lasandu-le atasate cateva radacini, iar apoi sa ii plantati in ghivece. Semintele de Aglaonema nu se pot gasi cu usurinta; in orice caz, se insamanteaza in luna martie intr-o ladaita, la adancimea de 6 mm, in pamant umed, la temperatura de 21 °C. Tufele mari de plante batrane se pot divide si replanta in timpul verii.

Pericole si precauti.Paianjenul rosu este unul dintre putinii paraziti care pot contamina aceasta planta; combateti-l prin stropire regulata cu apa si acaricide specifice pentru plantele de apartament, Mucegaiul cenusiu Botrytis si petele frunzelor sunt rare si se combat cu fungicide. Evitati sa lasati planta in plin soare, frunzele se pot arde sau rasuci.

Pesticide ecologice pentru trandafiri - paduchii de trandafir

Daca observati contaminarea trandafirilor cu daunatori, cumparati pesticide lichide sau praf, speciale pentru daunatorii in cauza si inofensive fata de insectele benefice. Stropiti numai pe vreme innorata sau seara.

Pentru unii daunatori, ca paduchii de frunza (paduchii de trandafir), putem prepara solutii ecologice.

Extract de urzici contra paduchilor de frunza: macerati timp de 24 ore 1 kg de urzici proaspete in 1 litru de apa. Filtrati solutia obtinuta si stropiti plantele.

Solutie sapun lichid si alcool contra paduchilor de frunza: diluati 200g sapun lichid si 1/4 litru alcool denaturat in 10 litri de apa. Folositi solutia fara diluare.

Ce dimensiuni de ghivece sa aleg?

In momentul schimbarii plantelor din ghivece, alegeti-le pe cele suficent de stramte pentru a respecta un anume echilibru intre dezvoltarea partii aeriene a plantei si cea a radacinilor. 

De regula, pentru o planta aflata in faza de dezvoltare, folositi un ghiveci cu un diametru mai mare cu 2-3 cm decat cel anterior. 

Pentru o planta ajunsa la maturitate, alegeti un ghiveci identic sau putin mai mare, fiindca in acest caz este vorba, indeosebi, de reinnoirea unei parti din mranita. 

Pentru speciile cu crestere rapida sau pentru plantele mari, puteti sa folositi un ghiveci cu diametrul mai mare cu 4-5 cm.

Tipuri de ingrasaminte pentru plante

Fiecare planta ar trebui sa beneficieze de un program de fertilizare specific, in functie de particularitatile ei metabolice si de modul ei de viata.

Majoritatea plantelor de interior sunt comercializate intr-un substrat de turba aproape pura. Acest material fiind inert, dar retinand bine apa si sarurile minerale, rezultatele sunt spectaculoase.

Din pacate, in casa, nu puteti controla decat temperatura. Luminozitatea depinde de fenomenele meteo si de anotimpuri, umiditatea de dumneavoastra, la fel ca si udarea.

De aceea, schimbati ghivecele noilor plante, folosind un substrat mai echilibrat si mai bogat decat cel originar. Fertilizati planta dupa trei luni

 

Ingrasaminte universale

Sunt, in general, produse echilibrate, cu concentratii egale de elemente nutritive. Ingrasamintele universale pot fi comparate cu produsele generice si standard. Pot fi folosite pentru intretinerea plantelor obisnuite.Totusi este mai bine sa folositi ingrasaminte specifice.

Ingrasaminte generice

  

Aceste produse foarte raspandite se impart in doua categorii : ingrasaminte pentru plante verzi si ingrasaminte pentru plante cu flori. Este un mod simplu, dar eficient de a aborda fertilizarea plantelor din casa, fiecare specie putand fi incadrata intr-una din aceste doua categorii.

Pentru a simplifica ingrasamantul  „plante verzi” stimuleaza cresterea si dezvoltarea tulpinilor si frunzelor, iar ingrasamantul „plante cu flori” favorizeaza procesul de inflorire.

 

Ingrasaminte specializate 

Produsele cu o formula adaptata la nevoile unui grup de plante. Fabricantii folosesc denumirii generice. Un ingrasamant „citrice” poate fi folosit la toate plantele care fac fructe (Ardisia, Capsicum) si pentru palmieri.

Un ingrasamant „orhidee” este perfect pentru bromeliacee si pentru majoritatea plantelor acidofile, precum gardenia sau ferigile.

Ingrasamantul „bonsai” se potriveste tuturor arborilor si altor plante lemnoase.

 

Cum se manifesta lipsa apei la plante?

Cand planta nu mai gaseste in sol apa de care are nevoie pentru a-si asigura subzistenta, ea apeleaza la rezervle sale. Speciile care dispun de organe groase sau solide ( trunchi, bulb, pseudobulb, rizom, tubercul, scoarta, caudex, tulpini sau frunze carnoase) pot rezista unor perioade de uscaciune ce dureaza mai multe luni. Este cazul cacteelor si al unor suculente (plante pietricele). In schimb, plantele cu tulpini subtiri sau foarte fragede, speciile cu frunze mari, suple si fine sufera mult mai repede din cauza lipsei de apa. Atunci cand celulele cedeaza o parte din lichidul pe care il contin, isi pierd rigiditatea si tesuturile lor se i

ndoaie sau se ofilesc. Este semnul cel mai evident al lipsei de apa. In majoritatea cazurlor, este suficient sa imbibati pamantul din ghiveci pentru ca planta sa-si reia turgescenta.Atentie, vestejirea epuizeaza planta si afecteaza dezvoltarea ei normala. Interveniti la timp, dar cu moderatie, ca sa alimentati planta cu apa.

Daunatorii legumelor

·  Coropisnita roade radacinile plantelor sau reteaza tulpina de la suprafata.
   Combatere: momeli toxice

·  Limax (melcul fara cochilie) ataca varza, morcovul, ardeii, vinetele, castravetii, salata, etc.
    Combatere: terenul infestat se prafuieste cu superfosfat praf, piatra vanata pisata fin, praf de var nestins, 15 gr la mp. 

 · Gargarita cepei produce pagube prin larvele sale care sapa galerii in frunzele de ceapa.
   Combatere: se strang si se ard resturile vegetale; la aparitia primelor gargarite, primavara devreme, se stropeste cultura cu Carbetox 0,1%, Sinoratox 0,15%, la care se adauga ca adeziv aracet 0,2%.

·  Musculita cepei ataca ceapa si usturoiul, are 2-3 generatii pe an; prima generatie de larve ataca frunzele si bulbii mai tineri, iar generatia a doua si a treia ataca bulbii, in care sapa galerii. Frunzele se ingalbenesc si se usuca.
   Combatere: se strang si se ard resturile vegetale; samanta si arpagicul se trateaza inainte; la aparitia primelor larve se stropeste cultura cu Sinoratox 0,15% si Carbetox 0,1%. 

·  Molia si musca morcovului si a telinei sunt daunatori ale caror larve sapa galerii in radacini si frunze.
   Combatere: strangerea si arderea resturilor vegetale; tratamente la aparitia primelor larve cu Sinoratox 0,15%, Carbetox 0,1%, Basudin 0,08%. 

·  Gargarita verzei : larvele sapa galerii in tulpina si frunze.
   Combatere: lucrari repetate ale solului (araturi, prasit); la aparitia adultilor, inainte de a depune oua, se stropeste cu Sinoratox 0,15%, Carbetox 0,15%, Diazinon 0,15%. 

·  Buha verzei este periculoasa pentru culturile de varza; omida colorata in verde pana la brun-cenusiu, poate atinge 4-5 cm lungime; face gauri in capatana ajungand pana la cotor. Ataca si conopida.
    Combatere: inainte de formarea capatanii se trateaza cultura cu Carbetox 0,4%, Sinoratox 0,15%, Decis 0,04%, 0,6-0,8 litri solutie la mp. Cu 20 zile inainte de recoltare se stopeaza tratamentul. 

·  Fluturele alb al verzei este de asemenea un daunator periculos. Fluturii au corpul negru cu aripi albe cu pete negre, rotunde. Larvele (omizile) sunt galben-cenusii cu trei dungi galbene pe spate. Omizile rod frunzele de varza pana la nervura principala. Daca atacul este puternic si nu se iau masuri de combatere, cultura poate fi distrusa. Ataca si conopida.
   Combaterea se face la fel ca la buha verzei. 

·  Gandacul de Colorado adult este de 8-12 mm lungime, de forma ovala, bombat pe spate; pe fiecare aripa are 5 dungi negre. Larvele rosii-caramizii se hranesc cu frunzele de cartofi, vinete, rosii, ardei. Daca nu se iau masuri de combatere tufele pot ramane fara frunze.
   Combatere: stropirea culturii la aparitia primelor insecte cu Decis 0,05%, Hostation 0,1%, 0,7-0,8 litri la mp. Pe suprafete mici insectele pot fi adunate cu mana inainte de a depune oua.

 

Arnica

Arnica

Specie caracteristică pentru fâneţe şi păşuni umede din zona montana şi subalpina. Specie înaltă de 20- 60 cm, cu o rozetă de frunze bazale şi câteva frunze tulpinale, fară peţiol, ovat-eliptice. Se caracterizeaza. printr-o inflorescenţă terminală, de culoare galbenă, însoţită de două inflorescenţe laterale situate sub cea terminală. In scopuri medicinale se recoltează numai inflorescenţa terminala. Planta fiind din ce în ce mai rara în flora noastre spontană, se recomandă reînsămânţarea toamna în locurile unde s-au recoltat inflorescenţele.

Compoziţie chimică

Inflorescenţele de Arnică conţin sesquiterpene lactonice de tipul henelaninei şi dihydrohenelaninei, flavonoide — în special izoquercitrină, lutcolin-7-glicozid şi astragalină, ulei esenţial conţinând tymol şi derivaţii acestuia, acizi fenol carbonici: clorogenic, cynarinic şi cafeic, precum şi cumarinc.

Farmacologie

Preparatele pe bază de arnică aplicate local au acţiune antiinflamatoare, analgezica şi antiseptică. Henelanina are actiune imunostimulantă.

Recomandări

— extern — sub formă de tinctură diluata cu apa, pentru efectele cicatrizante şi antiinflamatoare;

— intem — în doze mici, moderează activitatea centrilor nervoşi  superiori, având efecte antialgice şi sedative.

Mod de preparare şi administrare

Tinctura se prepară din 10 g inflorescenţe uscate la 100 ml alcool de 60°-70°, prin macerare timp de 8 zile.

— extern se aplică direct pe răni cu suprafaţa mica, iar diluată 1:1 cu apă fiarta şi răcită sub formă de comprese;

— intern 20-25 picături de două ori pe zi, atât ca sedativ, cât şi în spasmele arteriale şi arteroscleroză.

Contraindicaţii

In dozele menţionate nu prezintă contraindicaţii şi nici reacţii adverse. Tratamentul prelungit poate produce dermatite edematoase cu formare de pustule şi dermatite. In doze mai mari, devine toxică, iar în doze şi mai mari, are efecte paralizante. Nu se aplică nici extern pe plăgi deschise care au suprafaţa mai mare dc 3-4 cm². In acest caz, se poate aplica diluată sub formă de comprese.

Brusturele- efecte benefice

Brusturele

Planta înaltă bianuală de 1-2 m înălţime, cu rădăcina pivotanta, ramificată, de 30-60 cm lungime şi groasă pana la 6 cm. Frunzele sunt mari, triunghuilar ovate, verzi pe faţa superioară şi albicioase pe cea inferioară datorită perişorilor fini. Inflorescenţele sunt globuloase cu flori purpurii şi sunt prevazute cu ţepi cu vârful intors. Creşte de la şes până la munte pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, cailor ferate, lângă garduri.

Compoziţie chimică 

Acizi cafeilchimici: acid cafeic, acid clorogenic şi alţi derivaţi ai acidului cafeic; inulina (27-45%), mucilagii până la 69%, compuşi acetilenici sulfuraţi diverşi, dintre care acizii aretic, arctinone şi aretinale etc; un ulei esenţial bogat in acizi amari; acid cortuzic şi guianolizi dehidrocostuzicoiactonici, sitosteroli stigmasteroli şi acid gama-guadinino-n-butiric, lignani (neoaretina, arctigenina, arctiina, dancosteroli etc), săruri minerale.

Farmacologie

Fibrele conţinute în rădacina de brusture sunt capabile de-a încorpora compuşi toxici, absorbiţi eventual pe cale orală, între care policlorobenzenele, uşurând eliminarea acestora. Prin acest mecanism, poate acţiona direct asupra hepatocitelor, având acţiune dctoxifiantă.  Prin conţinutul în acizi cafeilchintci, conţinuţi în cantităţi apreciabile în rădacina de brusture, aceştia au proprietatea de-a proteja ficatul confruntat cu mulţi agenţi hepatotoxici. Printre altele, radacina de brusture reduce absorbţia intestinală de colesterol şi a lipidelor. Reduce de asemenea formarea acidului litocolic care este hepatotoxic, mutagen şi potential carcinogen. Aceste acţiuni au fost demonstrate ştiintific, justificând utilizarea empirică a brusturclui ca hepatoprotector, diuretic-depurativ şi detoxifiant.

Datorită acţiunii diuretic-depurative, detoxifiant-stimulante a secreţiilor hepato-biliare, brusturele acţionează în diferite dermatopatii: acnee, dermatite seboreice, furunculoze etc. La fel ca şi alte fibre dietetice vegetale, rădăcina de brusture are acţiune antinflamatorie şi antioxidantă. Printre altele, acizii cafeil-chinici protejează colagenul cutanat de efectele produse de expunerea la lumina solară directă şi a razelor UV şi inhiba hialurodinaza, enzima raspunzătoare de deteriorarea ţesuturilor cutanate şi subcutanate, specifică dermatopatiilor.

In ceea ce priveşte acţiunca hipoglicemiantă, aceasta se datoreste conţinutului foarte ridicat în inulină, privează pacientul de gustul dulee, carc nu se resoarbe în organism. Reduce şi absorbţia glucozei în organism. Deşi, în mod empiric, rădăcina de brusture se recomandă ca antilitiazic, până în prezent nu s-au facut cercetări ştiinţifice în această direcţie. 

Recomandări

— intern, se utilizează radacinile despicate şi uscate în afecţiuni hepatice pentru acţiunea coleretică (stimulentă a secreţiei de bile) şi pentru acţiunea diuretică şi uşor hipoglicemiantă. Se utilizează şi în tratamentul eczemelor si infecţiilor cutanate;

— extern, în diferite loţiuni pentru stimularea regenerării şi creşterii părului şi în arsuri. 

Mod de preparare şi administrare 

— decoct, folosind 2 linguriţe de radacina fragmentata mărunt, la o cană cu apa; se beau 2 căni pe zi;

- macerat la rece (6, 8 ore) preparat din 4 linguri de rădăcini la 1 l apă. Intreaga cantitate se bea repetat în cursul unei zile. Pentru diabetici se recomandă asocierea în părţi egale cu teci de fasole şi frunze de dud, din care se prepara un decoct scurt (5 miinute) compus dintr-o lingură amestec de planta la o cana cu apă. Se beau 2—3 căni pe zi.

— extern: revulsiv puternic sub formă de frecţii în dureri reumatice şi articulare; ca stimulent al creşterii părului în combinatie cu alte plante.

In dermatopatii se utilizează sub formă de decoct concentrat 2 linguri la o cană de apă pentru aplicaţii locale, combinat cu tratamentul intern. 

Contraindicaţii

Nu prezinta.

Efecte benefice ale busuiocului

BUSUIOCUL
(Ocimum basilicum L.)

Specie anuala de cultura cunoscuta în toate regiunile tării ca planta de cult sau condimentara, precum şi ca planta medicinala. Se utilizează partile aeriene ale plantei recoltate în timpul infloririi.

Compozitie chimica

Uleiul esential este în cantitate de 0,10-0,20%, fiind constituit în proportie de 70-88% metil chavicol şi cantitati mici de linalol, cincol, camfor, eugenol, limonen şi citrolenol. S-au mai identificat anetol, beta-sitosterol; saponozide trilerpenice şi taninuri în partile aeriene ale plantei. Semintele sunt bogate în mucilagii.

Farmacologie

Planta a fost putin studiata din punct de vedere farmacologic. Uleiul esential are acţiune antideprcsiva, antispastica, carminativa, digestiva, expectoranta, febrifuga, galactogoga, profilactica in boli infectioase; este cortico-adrenal şi tonic stomahic.
Recomandari

Datorita compozitiei foarte bogate a uleiului volatil pe care-l contine, planta se recomanda in tulburari gastro- intestinale si în tulburari ale cailor respiratorii.
Uleiul voiatil obtinut prin antrenare cu vapori de apa are numeroasc recomandari terapeutice: extern, ca insectifug şi calmant al întepaturilor de insecte. Sub forma de aerosoli, in bronsite, tuse, otalgii şi sinuzile. Stimulant al sistemului imunitar in guturai, gripa, boli infectioase. In afectiunile sistemului nervos se recomanda in anxietate (teama, frica), în depresii, oboseala, insomnie, migrene,tensiune nervoasa.

Mod de preparare şi administrare

Planta sub forma de infuizie preparata dintr-o lingura de frunze şi flori la o cana cu apa. Se bea cate o cana dupa mesele principale.
Se foloseste in diferite preparate culinare, in Franta si Italia in special.
Uleiul volatil, sub forma de inhalatii, frectii, unguente.
Intern, uleiul volatil se utilizcaza foarte diluat (10 picaturi la 100 g ulei comestibil) din care se ia cate o lingurita tot după mesele principale.

Contraindicatii

Foarte rare. Uneori, la unele persoane, prezinta intoleranta. Contraindicat in timpul sarcinii. Uleiul este iritant al pielii in cantitati mari.

Yucca - ghid de ingrijire si cultivare

Yucca este un gen din cele circa 40 de specii originare din America Centrala si India.
Are o tulpina lemnoasa, groasa si aspra, din care se desprind rozete de frunze ascutite, lungi si inguste. Yucca poate fi cultivata si in aer liber, in zone in care temperatura nu coboara sub 10oC. Se recomanda a se planta in sere.
Planta se multiplica prin prelevarea, primavara sau la inceputul verii, de fragmente de tulpina de minimum 10 cm lungime. Ele se trateaza cu pulbere de hormoni rizogeni, apoi se planteaza in ghiveci intr-o pozitie si la o adancime care sa le asigure verticalitatea. Pamantul trebuie sa fie un amestec de parti egale de turba si nisip grosier. Ghiveciul se acopera cu un clopot de plastic transparent, ferit de lumina directa a soarelui, la 24-27oC. Pamantul trebuie pastrat umed. Clopotul de plastic se indeparteaza dupa ce vlastarele tinere se vad (circa 3 saptamani de la plantare). Apoi, se pune ghiveciul intrun loc luminos.


Yucca (de obicei specia Yucca elephantipes este intalnita in florarii ) este o planta originara din Mexic sau Guatemala, din regiuni cu climat semi-arid fiind adaptata sa suporte soarele foarte puternic, diferente relativ mari de temperatures uneori (dar nu bruste), curentii de aer si seceta prelungita.

In stare naturala, in zonele originare, plantele adulte ating pana la 10m, dar in conditii de camera, tinute la vas cresc mai greu si de obicei au inaltimea de 2-2,5m.

Daca esti in posesia unui exemplar de Yucca trebuie in primul rand sa ii asiguri un sol mai nisipos (bine drenat) dar care sa contina suficienta hrana. Se poate folosi si panantul amestec pentru flori de camera, existent in florarii ( in nici un caz turba) la care se adauga nisip grosier (o parte panat : ¼ parti nisip) sau se poate realiza un amestec care sa cuprinda pamant de frunze de foioase, mranita bine descompusa, turba neagra (1/2 p), pamnat de gradina mai greu (o parte) si nisip (¼ parti). Amestecul este bundaca in momentul in care il stangeti in mana putin (fiind usor umed) nu se aglomereaza.

Pot fi folosite toate tipurile de vase existentein comert, dar care daca in incaperea in care tineti planta este multa umezeala, e bine sa folositi un vas ceramic. Pe fundul vasului se pune un strat de nisip grosier (pietris) sau spartura de ghiveci, apoi un strat mic de pamant. Se aseaza planta si se completeaza golurile cu pamant. Se uda bine pana cand apa curge in farfurie. Excesul de apa se arunca. Se uda a doua oara cand solul s-a uscat bine la suprafata.
Daca aerul din incapere este foarte uscat, saptamanal frunzele se stropesc bine cu apa.

Planta trebuie plasata intr-o incapere bine luminata, eventual in dreptul unei ferestre. Iarna se tine mai la racoare 16-18ºC, iar vara se poate suporta cu bine caldura din partament daca are lumina si apa suficienta.

Trebuie evitata stagnarea apei in sol si diferentele mari si bruste de temperatura (iarna). Daca tulpina a crescut foarte mult, in perioada de primavara se pot realiza taieturi, iar varfurile si portiunile, de tulpina taiate (15-30 cm) pot fi puse la inradacinat in sticle cu apa la lumina sau in nisip umed. In acest ultimo caz inainte de plantare in nisip se lasa sa se usuce taietura (o zi) sau se pudreaza cu praf de carbune pentru a impiedica aparitia mucegaiurilor. Pentru inmultire nu se folosesc portiuni de tulpina foarte batrane (lemnoase).

Treptat, frunzele de la baza au inceput sa se ingalbeneasca si s-au uscat. Am mutat-o din nou la lumina, dar frunzele de la baza continua sa se usuce. In afara de a-i schimba locul, nu am facut nici o schimbare in programul de ingrijire, doar ca tot in aceeasi perioada am schimbat-o intr-un ghiveci putin mai mare, deoarece crescuse. Acum, frunzele aparent sanatoase au inceput sa se decoloreze pe mijloc si in curand cred ca le voi pierde.
In primul rand, trebuie sa retii faptul ca yucca iubeste mult lumina. Intotdeauna ea va avea de suferit daca e tinuta in incaperi mai putin luminate. Dar, daca e sanatoasa, in momentul in care este adusa la lumina isi revine treptat.

Planta ta a suferit si din cauza schimbarii locului, dar in primul rand nu a suportat bine schimbarea pamantului. Fiind o planta suculenta, nu suporta solurile compacte, impermeabile. Are nevoie de un pamant care sa nu retina apa si sa permita aerisirea radacinilor. Si, de asemenea, are nevoie de mai putina apa decat multe dintre florile de apartament. De obicei, se foloseste o compozitie de substrat care sa contina o cantitate mai mare de nisip. Nu se foloseste turba (mai ales cea bruna). Ghiveciul trebuie sa aiba multe orificii pentru scurgerea apei.

Daca in acest moment planta mai traieste, trebuie scoasa din ghiveci si verificat daca baza tulpinii nu a putrezit cumva. Partea de tulpina ingropata in sol trebuie sa fie tare, iar radacinile albe. In cazul in care tulpina s-a inmuiat sau da semne ca va putrezi, planta va trebui sacrificata pentru a recupera macar portiunile sanatoase. Portiunea salvata se poate pune la inradacinat in apa, dar inainte se pudreaza locul taiat cu praf de carbune si se lasa o zi sa se usuce taietura.

Daca, dupa scoaterea plantei din ghiveci, constati ca radacinile sunt in stare buna, se lasa macar o zi sa se usuce solul inainte de replantare si nu se uda imediat.


Yucca
Daca are tulpina dreapta, neramificata, se poate taia la inaltimea de 60-70 cm de la sol, iar varful, daca nu e prea crud, se poate pune la inradacinat intr-o sticla cu apa, pe un pervaz de fereastra, dupa ce i s-au indeprat frunzele de la baza pe o portiune de 10-15 cm. De obicei, cand se realizeaza tunderea plantei, se pastreaza portiunea de tulpina sau ramura bine crescuta, dreapta, de 20-30 cm lungime de la sol sau de la locul de ramificare. Daca tulpina e mai groasa si e dezgolita de frunze se poate taia si mai sus, dar se are in vedere faptul ca de la locul de taiere vor porni ramuri care vor creste, iar, daca taierea e facuta prea sus, ramurile noi vor ajunge repede in tavan. Taierile se fac cele mai bine primavara.

Protectia plantelor prin mijloace naturiste

Insecticide

- afide(paduchi), omizi, musculite, melci, paianjeni, pureci de plante

Tratament 1 - usturoi aprox.150g. maruntit se infuzeaza in 5 litri apa. Dupa treizeci de minute se filtreaza si se lasa sa se raceasca. Se adauga putin sapun sau lapte si se pulverizeaza pe plante.Tratamentul se repeta la interval de circa 14 zile.

Tratament  2 - pelin proaspat 150gr maruntit se infuzeaza in 5 litri de apa. Dupa zece minute se filtreaza se lasa sa se raceasca, se aduga putin sapun sau lapte. Se pulverizeaza pe plante.Tratament recomandat de trei ori la interval de 10 zile.

Tratament 3 – Ardei iute 150 gr maruntit se infuzeaza in 5 litri de apa. Se filtreaza dupa treizeci minute se lasa sa se raceasca si se pulverizeaza pe plante. Este un revulsiv puternic -indeparteaza toate insectele

Tratament 4 – 30 - 40ml. emulsie consistenta de sapun de rufe, preferabil cu pelin din cel vandut de tarani (in orasele mici se mai gaseste), se dizolva in 4 litri de apa. Se aduga 250ml alcool de 70 grade. Se pulverizeaza pe plante. Este un insecticid cu spectru larg de actiune.

Fungicide

Tratament 1 – cel cu usturoi de la capitolul precedent.

 

Tratament 2 – 150gr. hrean (radacini) infuzate in 5l. de apa. Se filtreaza dupa treizeci  de minute. Dupa ce se raceste se utilizeaza prin pulverizare pe plante si pe sol.

Tratament 3 - Ceapa salbatica, (pur /allium sibericum) 150gr. maruntita infuzata in 5 litri de apa. Se filtreaza dupa 30 minute si se pulverizeaza pe plante si pe sol.

Nota Bene

 Si la fungicide este recomandata adaugarea la solutia de pulverizat de sapun sau lapte pe post de adeziv.

Zmeurul

ZMEURUL este un semiarbust (1-2 m inaltimea lastarilor) apreciat pentru fructele sale, ce se coc in lunile iunie – iulie. El se cultiva de la campie pana la mari altitudini, in zone cu precipitatii bogate si media temperaturilor anuale de 9-100C. Zmeurul prefera spatiile semiumbrite. In arsita verii este indicata irigarea culturii de zmeur intre 7-14 zile, chiar si in perioadele fara fructificare. Fructele de zmeur au forme, marimi, arome si culori multiple.

Zmeurul in miniplantatie nu necesita tratamente speciale.

Zmeurul obisnuit fructifica pe tulpini de doi ani (crescute cu un an in urma, fara sa fructifice). Zmeurul remontat fructifica si in anul de crestere a tulpinilor si in cel de-al doilea an, realizand astfel maximum de recolte – doua in doi ani. Tulpinile de doi ani se usuca toamna dupa ce au rodit.

Soiurile de zmeur sunt cu tulpini cu tepi si cu tulpini fara tepi, iar fructele sunt de la marimea unui ou de porumbel pana la marimea unei alune turcesti. Fructele zmeurului remontat sunt din ce in ce mai mici de la rodirea din vara spre rodirile de toamna.

In fiecare an sunt recomandate trei taieri: suprimarea tulpinilor uscate (toamna tarziu, dupa ce substantele energetice din tulpini au migrat in radacini – lunile octombrie-noiembrie), rarirea tulpinilor anuale, daca este cazul, la 5-10 buc./cuib (primavara devreme, pentru a inlatura tulpinile degerate in iarna) si scurtarea varfurilor la 80-120 cm (toamna sau primavara).

Lucrarea solului cultivat cu zmeur  se face in octombrie – noiembrie la adancimea de 8-15 cm protejand radacinile zmeurului (care cresc la suprafata solului). Se suprima lastarii crescuti in afara cuibului, intre plante sau randuri. In timpul lucrarii solului nu folosesc decat ingrasamant natural   (3 kg de mranita/mp sau 3l de lichid fermentat timp de 10 zile/mp), aplicat de trei ori pe an.

Artificiul consta in taierea tulpinilor de zmeur obisnuit la inaltimi diferite, pentru a prelungi sezonul de fructificare a zmeurului, astfel: 1/3 din tulpini se scurteaza la 50-60 cm, 1/3 la 80-90cm si 1/3 la 100-120cm. Tulpinile mai inalte vor fructifica primele, apoi celelalte, dublandu-se astfel durata de coacere a fructelor. Taierile se fac, de regula, toamna tarziu, dupa migrarea substantelor energetice in radacini, sau primavara devreme.

Replantarea se face o data la 8-10 ani, despartind tufa de zmeur dintr-un cuib. Perioada de plantare – operatie ce trebuie facuta la aceeasi adancime la care au crescut drajonii, intr-o zi cu temperaturi pozitive, inaintea primelor ingheturi. Distanta de plantare este de 50 cm intre plante si 150 cm intre randuri. In cultura de zmeur este indicat a se plasa 1-2 stupi cu albine, pentru o mai buna polenizare a florilor in timpul fructificarii.

Cum se inmulteste ficusul

Ficusul se inmulteste prin butasire; se fac butasi cu 2-4 frunze. Deoarece planta contine latex, butasii se tin 10-15 min in apa calda (30-35 grade Celsius) sau se lasa sa se usuce latexul in aer, dupa care se inlatura. Este de preferat ca, pentru o inradacinare sigura, sa se foloseasca stimulatori de inradacinare. Inradacinarea se produce in 4-6 saptamani, la 25-28 grade Celsius. Perioada cea mai buna pentru butasire este in lunile ianuarie-februarie-martie, la temperatura camerei, pentru a evita atacul unor daunatori care sunt favorizati de aerul uscat existent in majoritatea apartamentelor. Este sensibil la atacul paduchilor lanosi, testosi si paianjenului rosu, precum si la boli ca patarea neagra, antracnoza, alternarioza.

Este originar din regiunile subtropicale şi tropicale şi, în prezent, sunt cunoscute peste 800 de specii. Ficusul creşte sub formă de arbust foarte apreciat pentru frumuseţea frunzelor de un verde închis, lucioase. Dacă primăvara şi vara, ficusul trebuie udat abundent, stropit cu apă şi pe frunze, toamna şi iarna se udă mai puţin şi, de asemenea, stropirea frunzelor făcându-se mai rar. Iarna, temperatura nu trebuie să scadă sub 10°C.

Cum se înmulţeşte ficusul?

Pregătiţi ghiveciul, un amestec de turbă cu nisip, un borcan şi un ţăruş. Cu un cuţit ascuţit sau cu un foarfece de grădină tăiaţi vârful plantei (cam 8 cm) cu tot cu frunză. Puneţi-l deoparte câteva ore. Capătul inferior al răsadului se înfige în pământul umed, pus într-un ghiveci cu un drenaj bun (un strat de 4-5 cm), până la baza frunzei. Alături bateţi ţăruşul. Frunza se înfăşoară în jurul butaşului şi al ţăruşului. Legaţi totul cu un şnur sau o sârmuliţă subţire, nu prea strâns. Acoperiţi butaşul cu un borcan. Păstraţi ghiveciul la o temperatură de 25 C. Descoperiţi butaşul în fiecare zi, câte 15 minute. Dacă pământul se usucă, udaţi-l. După 3-4 săptămâni desfaceţi frunza. Dacă din mugur se dezvoltă frunze tinere, lăsaţi planta neacoperită.

Petunii

Le intalnesti vara peste tot, in gradini, parcuri, alei, dar le prieste si pe balcoane sau terase. Asta pentru ca nu sunt flori pretentioase, dar sunt decorative si frumoase.

Petuniile se numara printre plantele anuale cele mai populare si cele mai mult folosite pentru amenajarea estivala a gradinilor, teraselor sau balcoanelor. Sunt foarte mult apreciate atat pentru coloritul variat si marimea florilor, precum si pentru durata lunga de inflorire.

Sunt originare din Brazilia si Argentina, unde se cunosc circa 15 specii spontane ale acestui gen. In Europa, cultivarea lor a inceput inca de la inceputul secolului XX. Prin stradania horticultorilor au fost obtinute, de-a lungul timpului, din Petunia nyctaginiflora si Petunia violacea, numeroase varietati. Cultura lor este simpla si au pretentii reduse fata de sol si expozitie, de aceea se si pot cultiva in multe scopuri: in parcuri si gradini pentru ronduri sau rabate, singure sau in combinatie cu alte plante. Trebuie sa stii ca petuniile sunt rezistente la vant si florile nu se strica daca ploua sau daca se face frig. Soiurile pitice, cu crestere compacta cu flori mici sau mari, simple sau duble, sunt foarte frumoase daca sunt plantate in ghivece.

Au nevoie de mult soare si prefera soluri bogate in substante organice, in special gunoi de grajd la care se adauga putin nisip pentru ca apa sa treaca mai usor prin acest amestec. Pe timpul iernii le poti cultiva chiar si in interior. Pentru aceasta trebuie sa faci rasaduri pe care le transplantezi in septembrie in ghivece mici. Le lasi afara intr-un loc adapostit si inainte de a da inghetul le asezi la o fereastra insorita. Prin ianuarie incep sa apara primii muguri de flori.

Pentru o ramificare mai buna si o inflorire abundenta se ciupesc varfurile lastarilor. Plantele au nevoie de fertilizari la fiecare 2-3 saptamani cu un ingrasamant bogat in azot.

Inmultirea petuniilor se face in special prin seminte. In cazul varietatilor mai deosebite si care nu produc seminte suficiente se poate recurge la butasire, care se efectueaza usor, din varfuri de lastari, si aproape in orice anotimp.

Frunzele tinere sau varful mladitelor de petunii sunt adeseori atacate de purici de plante. Daca ii observati, stropiti frunzele cu o solutie speciala de combatere a acestor daunatori. Repetati procedura dupa o saptamana.

Uneori pot fi atacate de paduchi de sera (popular cunoscuti sub numele de paduchi albi). Pot fi combatuti turnand in pamantul plantei solutie DECIS in concentratie 0,1%. Repetati procedura dupa 10 zile.

Plantele care dau semne de putrefactie sau ciuperci trebuie indepartate imediat de pe balcon, pentru ca boala sa nu se raspandeasca si asupra plantelor sanatoase.

Stiai ca...

Rasadurile de petunii din ultima generatie, cunoscuta sub numele de cascada, pot fi procurate din magazine specializate sau sere de flori. Acum exista astfel de magazine specializate.

In piete, la tarani, intalnim adesea sortimente de petunii care se inmultesc pe baza de seminte. Din pacate, sunt mai putin rezistente la conditii neadecvate si daunatori. De aceea, desi sunt mai ieftine, nu merita sa arunci banii si munca ta pe ele.

In conditiile de acasa putem sa pregatim rasaduri pe baza de seminte de petunie obisnuita, de gradina.