Subscribe:
Se afișează postările cu eticheta gradina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gradina. Afișați toate postările

duminică, 13 ianuarie 2013

Plantarea pomilor


Perioade de plantare

Operatia de plantare reprezinta pentru pomul tanar o expunere serioasa la numerosi factori de stress. Cel mai important factor este legat de afectarea sistemului reticular la scoaterea pomului din solul pepinierei pentru a fi replantat in alta parte. Numerosi perisori absorbanti ai radacinii se pot rupe chiar daca se lucreaza cu mare atentie. Se pot rupe si ramificatii principale ale radacinii mai ales in cazul radacinilor pivotante. In afara de aceasta, plantarea la locul definitiv implica schimbari de microclimat, de compozitie chimica a solului. Daca pe langa acesti factori intervine si o lipsa de umiditate a solului atunci procesul de prindere poate fi serios afectat.
Toamna este un anotimp propice plantarilor de pomi. Un motiv pentru plantarile de toamna este intrarea pomilor in repaus vegetativ pe durata iernii. Nevoile de hranire in acest timp sunt mult mai reduse si astfel radacina este crutata de eforturi mari si i se ofera suficient timp de adaptare. Plantarile de primavara se practica totusi. O primavara secetoasa poate pune probleme nevoii de apa a puietilor care urmeaza sa intre rapid in vegetatie. De aceea este necesara irigarea pomilor proaspat plantati.

Plantarea

Inainte de inceperea plantarii pomilor, in viitoarea livada vor fi asigurate urmatoarele materiale auxiliare:
-ingrasamant natural
-apa
-pamant galben

In gropile sapate in vederea plantarii se va pregati o "mocirla" formata din ingrasamant natural, apa si pamant galben; se amesteca continuu pana cand se obtine o pasta de o consistenta medie. In aceasta pasta se vor cufunda complet radacinile pomilor fasonati.

Fasonarea pomilor se executa cu o foarfeca de pomi bine ascutita. Se aplica atat radacinilor cat si ramificatiilor trunchiului, daca ele exista. Se elimina, prin taiere, doar radacinile uscate, rupte sau ranite. Daca in momentul plantarii pomul tanar se prezinta ca o varga neramificata aceasta se va reteza, deasupra unui mugure, la o inaltime de 1-1,25 m. Aceasta este inaltimea de proiectare a trunchiului - in functie de optiuni, dimensiunea indicata poate fi mai mare sau mai mica.
Daca pomul are deja cateva ramificatii laterale atunci se va aplica taierea reductiva care are in principal doua scopuri: reducerea masei vegetale care va trebui hranita in viitoarea perioada de vegetatie de catre o radacina slabita prin operatia de dezgropare si, in al doilea rand, inceperea taierilor pentru formarea coroanei pomului. Prima ramificatie care se va inderparta de la inel este lastarul concurent, in cazul in care acesta nu a fost indepartat in pepiniera. Lastarul concurent este prima ramificatie crescuta imediat sub cresterea anuala a varfului. In situatia in care lastarul concurent are o crestere mai convenabila decat varful, va fi oprit acesta si se va elimina varful.

Taierile de formare

Prima taiere de formare se aplica pomului scos din pepiniera care are deja cateva ramificatii laterale - aceasta trebuie sa aiba loc imediat inaintea plantarii definitive (taierea de plantare), fie atunci cand pomul plantat cu an inainte prezinta ramificatii laterale crescute in timpul primului an de vegetatie.

La un pom aflat deja dupa doi ani de vegetatie se afla ramificatia cunoscuta sub numele de lastar concurent. Se lasa acesta sau varful.

Ramificatiile ce fac cu tulpina unghiuri de 60 grade confera o rezistenta sporita si un avantaj suplimentar in ce priveste raportul crestere/rodire. Este foarte adevarat ca ramificatiile ce au aparut sub alte unghiuri pot fi mult mai dezvoltate, dar pe ansamblu nu trebuie sa renuntam la regula de a le lasa pe cele crescute sub unghiuri de aproximativ 60 grade.

Unghiul dintre ramificatii trebuie sa aiba sa aiba valori cat mai apropiate; acest fapt confera stabilitate pomului, iluminare si aerisire optime.

Lungimea taierii reductive


Lungimea la care se scurteaza, prin taiere reductiva, ramificatiile principale are o mare importanta. O scurtare prea mare a ramificatiilor atrge dupa sine o aglomerare a ramificatiilor de ordin inferior in jurul axului si deci aerisire si iluminare deficiente. O scurtare nesemnificativa va avea ca rezultat un numar redus de lastari mari in interiorul coroanei si o aglomerare a acestora la periferie. Se creaza asfel perspectiva unei coroane goale la interior.
Taierea corecta trebuie sa asigure un spor de lastari spre capatul ramificatiilor, dar si cativa lastari laterali pe restul lungimi, pana la ax. Acestia vor avea distante suficiente intre ei si vor fi dirijati orizontal.

miercuri, 18 ianuarie 2012

Crinul - ghid de ingrijire si cultivare

Crinul
Crinul este cea mai veche floare cultivata de om; "prietenia" dateaza de cel putin cinci milenii, fiind chiar mai veche decat cea cu trandafirul. Pretuirea acordata acestei plante e datorata atat insusirilor sale tamaduitoare, cat si aspectului ei decorativ.

In medicina populara, bulbii erau folositi pentru cataplasme si oblojeli, pentru dezinfectii si pentru prepararea unei bauturi contra muscaturilor de sarpe. Ca element decorativ, apare pe obiectele de cult si pe podoabe, reprezentand in antichitate speranta, puritatea si triumful. Impreuna cu trandafirul si cu laurul, era folosit la greci si romani pentru incununarea fruntilor invingatorilor. Desi creste in stare salbatica mai mult in Orient si in Europa, crinul a ajuns si pe continentul african, fiind foarte apreciat in Egiptul antic, unde simboliza chiar tara Egiptului (hieroglifa care reprezenta crinul simboliza Egiptul). Cateva milenii mai tarziu crinul devine simbolul regalitatii in Franta.

Genul botanic Lilium, din care face parte crinul, cuprinde numeroase specii de climat subtropical pana la temperat, raspandite in special in Orient si Europa, dar si pe continentul american si african. Specia cea mai cunoscuta, de care e legata istoria acestei flori, este Lilium candidum (Crinul alb), cu flori albe in forma de potir, cu parfum imbatator. In Europa a patruns din Orient, ca planta cultivata, adusa de fenicieni, greci, romani, arabi si turci, desi ea este intalnita aici si in stare spontana. Ca an de inceput al culturii crinului, in Europa este considerat anul 1905, cand botanistul englez Willson a introdus crinul regal (Lilium regale), cu toate ca pe acest continent se cultivau demult crinii asiatici. In ultima suta de ani au fost creati numerosi hibrizi, dar nici unul nu a reusit sa ocupe locul crinului alb si al celui regal (imperial) in privinta formei, parfumului si culorii.

Crinul alb (Lilium candidum), sau "crinul Madonei", prezinta in sol un bulb solzos, usor oval, cu diametru care poate trece de 8 cm. Tulpina care poarta florile, de 90-100 cm naltime, poate susutine pana la 20 de flori mari, albe si parfumate. Este rezistent la ger, putand ierna afara.

Crinul regal sau imperial (Lilium regale), originar din China, are in sol un bulb de dimensiuni mai mari, de culoare purpurie. Florile mari, parfumate, ca niste palnii, sunt albe pe dinafara, cu o usoara tenta visinie pe nervuri si stropite cu galben in interior. Ele sunt grupate cate 3-5 spre varful tulpinii florale. Nu este asa de rezistent la ger cum este crinul alb.

Crinul vargat de Japonia (Lilium tigrinum) are in pamant un bulb mare solzos din care apare tulpina de 150 cm inaltime, care poarta spre varf 15-20 de flori rosii-portocalii, stropite in interior cu purpuriu. Pe tulpina florala, la subsoara frunzelor apar cate 2 bulbili prin care planta se poate inmulti.

Crinul de padure (Lilium martagon), salbatic, originar din Europa, intalnit si la noi in tara, atinge 100 cm inaltime si face flori purpurii, grupate cate 20 in inflorescente. Petalele sunt rasucite mult in exterior. Exista forme si cu alte culori.

Crinul poate fi cultivat fara prea mari dificultati intr-o gradina obisnuita. Inmultirea se realizeaza prin mai multe metode, accesibile tuturor amatorilor: despartirea bulbilor, prin bulbili aerieni, prin frunzele solzoase ale bulbilor, prin butasi de frunze si seminte.

Cel mai usor se realizeaza desfacerea bulbilor dupa ce au fost scosi din pamant, in luna iulie. Dupa 15-20 de zile de pastrat la rece (70C), se pot planta din nou in gradina.

Inmultirea prin bulbili aerieni se foloseste la Lilium tigrinum si la alte specii care formeaza bulbili la baza frunzelor.

In cazul despartirii frunzelor solzoase ale bulbilor (metoda de inmultire rapida a soiurilor valoroase), acestea se pun la inradacinat in ghivece cu turba (4 parti), nisip (1 parte), pamant de frunze (1 parte), in loc cald (200C). Dupa inradacinare si formarea bulbililor, acestia se planteaza in ghivece mici, in care se tin pana la inflorire (circa 2 ani).

Bulbii se planteaza in gradina toamna (septembrie-octombrie) sau chiar vara (iulie-august), in cazul crinului alb. Inradacinarea se produce pana in momentul venirii frigului. In iernile cu geruri puternice terenul se protejeaza (frunze, paie, ramuri). Primavara-vara plantele se prasesc, se uda si li se administreaza ingrasaminte (lichide sau solide).

Intretinerea copacilor din gradina

Intretinerea
Una dintre cele mai importante activitati in gradina este plantarea si "cosmetizarea" copacilor.
Daca nu aveti copaci in gradina si intentionati sa cumparati, nu uitati ca, inainte de a merge la o pepiniera, trebuie sa aveti la indemana cateva detalii despre solul din gradina: culoarea solului, densitatea acestuia, umiditatea, gradul de tasare, dar si cantitatea de lumina solara care ajunge la sol. Daca va e mai usor, luati o proba de sol cu voi.
Inainte de a alege intre tipurile de copaci care se potrivesc solului din gradina voastra, tineti seama de cateva caracteristici ale gradinii. Astfel, daca aceasta este destul de mare si are o latura orientata catre strada, alegeti copaci care vor creste inalti. Vor fi nu numai o bariera foarte buna impotriva poluarii, ci si un bun izolator fonic. In plus, vor proteja gradina de vant si de intemperii. Daca aveti o gradina mai micuta, o idee foarte buna ar fi pomii fructiferi: veti avea flori superbe in fiecare primavara si fructe din productie proprie vara sau toamna. In plus, acestia cresc destul de putin in inaltime si sunt mai usor de ingrijit. Copacilor proaspat plantati nu le trebuie pastrate decat ramurile cele mai puternice. Prima tundere se va face abia anul urmator. Copacii deja existenti in gradina trebuie curatati in general primavara, pentru a avea o coroana frumoasa si armonioasa. Exceptie fac anumite specii de pomi fructiferi, care se tund numai iarna. Curatarea copacilor se face foarte simplu, cu ajutorul unui emondor de inaltime. Acesta este o unealta de taiat crengi cu brat telescopic, usor de manevrat, cu care veti reusi sa ajungeti chiar si la cele mai inalte ramuri.
Ca regula generala, prima etapa a curatarii copacilor este indepartarea crengutelor uscate si a ramurilor care nu mai au muguri. Un mod simplu de a testa starea de sanatate a ramurilor este scrijelirea usoara, cu unghia sau cu un cutit nu foarte ascutit, a scoartei acestora. O ramura sanatoasa va scoate la iveala un strat secundar de coaja verde. Cu cat este mai deschisa nuanta de verde, cu atat ramura este mai aproape de uscaciune. O ramura uscata va avea un al doilea strat de culoare maro. Aceea va trebui cu siguranta indepartata. O taiere corecta a crengilor uscate se face chiar la baza acestora, fara insa a inainta prea aproape de trunchi. Daca aveti un copac cu varful rupt de furtuna sau din cauza greutatii zapezii, varful respectiv se va taia pentru a permite crengii celei mai apropiate sa devina un varf nou. In plus, taiati toate crengile care intra in contact cu linii de tensiune, stalpi sau chiar case. Daca sunt indreptate inca din primele faze de crestere a copacului, crengile nu vor afecta aceste elemente.
Apoi, tineti cont de faptul ca soarele trebuie sa patrunda printre crengile copacului pana aproape de trunchi, astfel incat toate frunzele sa fie expuse la lumina. Dintre crengile principale, de baza, trebuie pastrate atatea cat sa ramana intre ele un spatiu de circa 3% din inaltimea totala a copacului. Pentru crengile secundare, aveti in vedere si linia generala a coronamentului, pentru ca acestea nu trebuie sa depaseasca lungimea ramurilor principale. Pastrati numai una dintre ramurile crengilor bifurcate, astfel incat spatierea crengilor sa fie cat mai buna.
Ingrijirea de primavara a copacilor este o activitate placuta si relaxanta. Cu uneltele potrivite, oricine isi poate modela copacii din gradina asa cum doreste. In plus, o buna curatare le va asigura cresterea sanatoasa si viguroasa. Cu gradina astfel pregatita, anotimpurile calde vor crea in gradina voastra peisaje de poveste.