Daunatorii legumelor

·  Coropisnita roade radacinile plantelor sau reteaza tulpina de la suprafata.
   Combatere: momeli toxice

·  Limax (melcul fara cochilie) ataca varza, morcovul, ardeii, vinetele, castravetii, salata, etc.
    Combatere: terenul infestat se prafuieste cu superfosfat praf, piatra vanata pisata fin, praf de var nestins, 15 gr la mp. 

 · Gargarita cepei produce pagube prin larvele sale care sapa galerii in frunzele de ceapa.
   Combatere: se strang si se ard resturile vegetale; la aparitia primelor gargarite, primavara devreme, se stropeste cultura cu Carbetox 0,1%, Sinoratox 0,15%, la care se adauga ca adeziv aracet 0,2%.

·  Musculita cepei ataca ceapa si usturoiul, are 2-3 generatii pe an; prima generatie de larve ataca frunzele si bulbii mai tineri, iar generatia a doua si a treia ataca bulbii, in care sapa galerii. Frunzele se ingalbenesc si se usuca.
   Combatere: se strang si se ard resturile vegetale; samanta si arpagicul se trateaza inainte; la aparitia primelor larve se stropeste cultura cu Sinoratox 0,15% si Carbetox 0,1%. 

·  Molia si musca morcovului si a telinei sunt daunatori ale caror larve sapa galerii in radacini si frunze.
   Combatere: strangerea si arderea resturilor vegetale; tratamente la aparitia primelor larve cu Sinoratox 0,15%, Carbetox 0,1%, Basudin 0,08%. 

·  Gargarita verzei : larvele sapa galerii in tulpina si frunze.
   Combatere: lucrari repetate ale solului (araturi, prasit); la aparitia adultilor, inainte de a depune oua, se stropeste cu Sinoratox 0,15%, Carbetox 0,15%, Diazinon 0,15%. 

·  Buha verzei este periculoasa pentru culturile de varza; omida colorata in verde pana la brun-cenusiu, poate atinge 4-5 cm lungime; face gauri in capatana ajungand pana la cotor. Ataca si conopida.
    Combatere: inainte de formarea capatanii se trateaza cultura cu Carbetox 0,4%, Sinoratox 0,15%, Decis 0,04%, 0,6-0,8 litri solutie la mp. Cu 20 zile inainte de recoltare se stopeaza tratamentul. 

·  Fluturele alb al verzei este de asemenea un daunator periculos. Fluturii au corpul negru cu aripi albe cu pete negre, rotunde. Larvele (omizile) sunt galben-cenusii cu trei dungi galbene pe spate. Omizile rod frunzele de varza pana la nervura principala. Daca atacul este puternic si nu se iau masuri de combatere, cultura poate fi distrusa. Ataca si conopida.
   Combaterea se face la fel ca la buha verzei. 

·  Gandacul de Colorado adult este de 8-12 mm lungime, de forma ovala, bombat pe spate; pe fiecare aripa are 5 dungi negre. Larvele rosii-caramizii se hranesc cu frunzele de cartofi, vinete, rosii, ardei. Daca nu se iau masuri de combatere tufele pot ramane fara frunze.
   Combatere: stropirea culturii la aparitia primelor insecte cu Decis 0,05%, Hostation 0,1%, 0,7-0,8 litri la mp. Pe suprafete mici insectele pot fi adunate cu mana inainte de a depune oua.

 

Arnica

Arnica

Specie caracteristică pentru fâneţe şi păşuni umede din zona montana şi subalpina. Specie înaltă de 20- 60 cm, cu o rozetă de frunze bazale şi câteva frunze tulpinale, fară peţiol, ovat-eliptice. Se caracterizeaza. printr-o inflorescenţă terminală, de culoare galbenă, însoţită de două inflorescenţe laterale situate sub cea terminală. In scopuri medicinale se recoltează numai inflorescenţa terminala. Planta fiind din ce în ce mai rara în flora noastre spontană, se recomandă reînsămânţarea toamna în locurile unde s-au recoltat inflorescenţele.

Compoziţie chimică

Inflorescenţele de Arnică conţin sesquiterpene lactonice de tipul henelaninei şi dihydrohenelaninei, flavonoide — în special izoquercitrină, lutcolin-7-glicozid şi astragalină, ulei esenţial conţinând tymol şi derivaţii acestuia, acizi fenol carbonici: clorogenic, cynarinic şi cafeic, precum şi cumarinc.

Farmacologie

Preparatele pe bază de arnică aplicate local au acţiune antiinflamatoare, analgezica şi antiseptică. Henelanina are actiune imunostimulantă.

Recomandări

— extern — sub formă de tinctură diluata cu apa, pentru efectele cicatrizante şi antiinflamatoare;

— intem — în doze mici, moderează activitatea centrilor nervoşi  superiori, având efecte antialgice şi sedative.

Mod de preparare şi administrare

Tinctura se prepară din 10 g inflorescenţe uscate la 100 ml alcool de 60°-70°, prin macerare timp de 8 zile.

— extern se aplică direct pe răni cu suprafaţa mica, iar diluată 1:1 cu apă fiarta şi răcită sub formă de comprese;

— intern 20-25 picături de două ori pe zi, atât ca sedativ, cât şi în spasmele arteriale şi arteroscleroză.

Contraindicaţii

In dozele menţionate nu prezintă contraindicaţii şi nici reacţii adverse. Tratamentul prelungit poate produce dermatite edematoase cu formare de pustule şi dermatite. In doze mai mari, devine toxică, iar în doze şi mai mari, are efecte paralizante. Nu se aplică nici extern pe plăgi deschise care au suprafaţa mai mare dc 3-4 cm². In acest caz, se poate aplica diluată sub formă de comprese.

Brusturele- efecte benefice

Brusturele

Planta înaltă bianuală de 1-2 m înălţime, cu rădăcina pivotanta, ramificată, de 30-60 cm lungime şi groasă pana la 6 cm. Frunzele sunt mari, triunghuilar ovate, verzi pe faţa superioară şi albicioase pe cea inferioară datorită perişorilor fini. Inflorescenţele sunt globuloase cu flori purpurii şi sunt prevazute cu ţepi cu vârful intors. Creşte de la şes până la munte pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, cailor ferate, lângă garduri.

Compoziţie chimică 

Acizi cafeilchimici: acid cafeic, acid clorogenic şi alţi derivaţi ai acidului cafeic; inulina (27-45%), mucilagii până la 69%, compuşi acetilenici sulfuraţi diverşi, dintre care acizii aretic, arctinone şi aretinale etc; un ulei esenţial bogat in acizi amari; acid cortuzic şi guianolizi dehidrocostuzicoiactonici, sitosteroli stigmasteroli şi acid gama-guadinino-n-butiric, lignani (neoaretina, arctigenina, arctiina, dancosteroli etc), săruri minerale.

Farmacologie

Fibrele conţinute în rădacina de brusture sunt capabile de-a încorpora compuşi toxici, absorbiţi eventual pe cale orală, între care policlorobenzenele, uşurând eliminarea acestora. Prin acest mecanism, poate acţiona direct asupra hepatocitelor, având acţiune dctoxifiantă.  Prin conţinutul în acizi cafeilchintci, conţinuţi în cantităţi apreciabile în rădacina de brusture, aceştia au proprietatea de-a proteja ficatul confruntat cu mulţi agenţi hepatotoxici. Printre altele, radacina de brusture reduce absorbţia intestinală de colesterol şi a lipidelor. Reduce de asemenea formarea acidului litocolic care este hepatotoxic, mutagen şi potential carcinogen. Aceste acţiuni au fost demonstrate ştiintific, justificând utilizarea empirică a brusturclui ca hepatoprotector, diuretic-depurativ şi detoxifiant.

Datorită acţiunii diuretic-depurative, detoxifiant-stimulante a secreţiilor hepato-biliare, brusturele acţionează în diferite dermatopatii: acnee, dermatite seboreice, furunculoze etc. La fel ca şi alte fibre dietetice vegetale, rădăcina de brusture are acţiune antinflamatorie şi antioxidantă. Printre altele, acizii cafeil-chinici protejează colagenul cutanat de efectele produse de expunerea la lumina solară directă şi a razelor UV şi inhiba hialurodinaza, enzima raspunzătoare de deteriorarea ţesuturilor cutanate şi subcutanate, specifică dermatopatiilor.

In ceea ce priveşte acţiunca hipoglicemiantă, aceasta se datoreste conţinutului foarte ridicat în inulină, privează pacientul de gustul dulee, carc nu se resoarbe în organism. Reduce şi absorbţia glucozei în organism. Deşi, în mod empiric, rădăcina de brusture se recomandă ca antilitiazic, până în prezent nu s-au facut cercetări ştiinţifice în această direcţie. 

Recomandări

— intern, se utilizează radacinile despicate şi uscate în afecţiuni hepatice pentru acţiunea coleretică (stimulentă a secreţiei de bile) şi pentru acţiunea diuretică şi uşor hipoglicemiantă. Se utilizează şi în tratamentul eczemelor si infecţiilor cutanate;

— extern, în diferite loţiuni pentru stimularea regenerării şi creşterii părului şi în arsuri. 

Mod de preparare şi administrare 

— decoct, folosind 2 linguriţe de radacina fragmentata mărunt, la o cană cu apa; se beau 2 căni pe zi;

- macerat la rece (6, 8 ore) preparat din 4 linguri de rădăcini la 1 l apă. Intreaga cantitate se bea repetat în cursul unei zile. Pentru diabetici se recomandă asocierea în părţi egale cu teci de fasole şi frunze de dud, din care se prepara un decoct scurt (5 miinute) compus dintr-o lingură amestec de planta la o cana cu apă. Se beau 2—3 căni pe zi.

— extern: revulsiv puternic sub formă de frecţii în dureri reumatice şi articulare; ca stimulent al creşterii părului în combinatie cu alte plante.

In dermatopatii se utilizează sub formă de decoct concentrat 2 linguri la o cană de apă pentru aplicaţii locale, combinat cu tratamentul intern. 

Contraindicaţii

Nu prezinta.

Efecte benefice ale ardeiului iute

ARDEIUL IUTE
(Capsicum anuum L.)

Specie mult cultivata in scopuri alimentar-condintentare, dar si în scop medicinal.

Compozitie chimica

Contine pana la 1,5% capsaicinoide (substanta care imprima gustul arzator) inclusiv capsaicina, pana la 1 %, dihidrocapsaicina, nordihidrocapsaicina si homocapsaicina, pigmenti carolenoidici care includ capsantina, capsorubina, alfa si beta-caroten, ulei gras, glicozide sterolice respectiv capsicozidele A, B, C, D, 12-15% proteine, vitaminele A şi C si urme de ulei volatil.

Farmacologie

Are actiune rubefianta (congestionanta intensa, dar trecatoare a pielii) si vasostimulanta, intrand în categoria medicamentelor analgezice topic (local) datorita continutului in capsaicinoide si capsaicina.
Are si actiune antiseptica, diaforetica si stimulanta a secretiilor gastrice.
Actiunea principala ramane cea a tratamentelor simptomatice, atat la adulti cat si la copii, în spasmele şi durerile musculare din zona umerilor, bratelor si coloanei vertebrale, pentru tratarea artritelor, reumatismului, nevralgiilor, lumbago, sciatica si degeraturi usoare.

Recomandări

— intern: in doze mici ca stimulent al secretiilor gastro-intestinale. Tinctura 10% este recomandata, in cura de dezintoxicare în alcoolismul cronic;
— extern: revulsiv puternic sub forma de frectii in dureri reumatice si articularc. Ca stimulent al creşterii parului în combinatie cu alte plante.

Mod de preparare si administrare

Pentru uz intern, tinctura se prepara din 10 g fructe uscate la 100 ml alcool de 70°. Ca stimulent gastric se iau 10-20 picaturi in putina apa cu 15 minute înainte de mancare. Pentru cura de dezintoxicare alcoolică se iau 50-60 picaturi in putina apa sau ceai, de mai multe ori pe zi, de cate ori individul simte nevoia sa bea.
Extern se prepara tot o tinctura din 20 g fructe la 100 ml alcool de 60°-70° cu care se fac frectii. In aceasta tinctura se poate imbiba vata, iar dupa uscare se aplică pe locul dureros cu ajutorul unui bandaj elastic.
Tot extern, pentru stimularea cresterii parului, se prepara o tinctura din parti egale de ardei iute, radacina de brusture si radacina de urzica, in alcool de 60°--70°, cu care se frictioneaza radacina parului ferind ochii.

Contraindicatii

Intern, în hiperaciditate, ulcer gastric si afectiuni hepatice si urorenale. Nu se aplica pe pielea lezata. In rare cazuri s-a constatat hipersensibilitatc manifestata prin urticarie.
Nota: Din ardeiul iute, Albert Szent Gyorgyi a extras pentru prima data (1927 -1932) vitamina C în stare cristalină (cca 200 mg/kg)

Efecte benefice ale busuiocului

BUSUIOCUL
(Ocimum basilicum L.)

Specie anuala de cultura cunoscuta în toate regiunile tării ca planta de cult sau condimentara, precum şi ca planta medicinala. Se utilizează partile aeriene ale plantei recoltate în timpul infloririi.

Compozitie chimica

Uleiul esential este în cantitate de 0,10-0,20%, fiind constituit în proportie de 70-88% metil chavicol şi cantitati mici de linalol, cincol, camfor, eugenol, limonen şi citrolenol. S-au mai identificat anetol, beta-sitosterol; saponozide trilerpenice şi taninuri în partile aeriene ale plantei. Semintele sunt bogate în mucilagii.

Farmacologie

Planta a fost putin studiata din punct de vedere farmacologic. Uleiul esential are acţiune antideprcsiva, antispastica, carminativa, digestiva, expectoranta, febrifuga, galactogoga, profilactica in boli infectioase; este cortico-adrenal şi tonic stomahic.
Recomandari

Datorita compozitiei foarte bogate a uleiului volatil pe care-l contine, planta se recomanda in tulburari gastro- intestinale si în tulburari ale cailor respiratorii.
Uleiul voiatil obtinut prin antrenare cu vapori de apa are numeroasc recomandari terapeutice: extern, ca insectifug şi calmant al întepaturilor de insecte. Sub forma de aerosoli, in bronsite, tuse, otalgii şi sinuzile. Stimulant al sistemului imunitar in guturai, gripa, boli infectioase. In afectiunile sistemului nervos se recomanda in anxietate (teama, frica), în depresii, oboseala, insomnie, migrene,tensiune nervoasa.

Mod de preparare şi administrare

Planta sub forma de infuizie preparata dintr-o lingura de frunze şi flori la o cana cu apa. Se bea cate o cana dupa mesele principale.
Se foloseste in diferite preparate culinare, in Franta si Italia in special.
Uleiul volatil, sub forma de inhalatii, frectii, unguente.
Intern, uleiul volatil se utilizcaza foarte diluat (10 picaturi la 100 g ulei comestibil) din care se ia cate o lingurita tot după mesele principale.

Contraindicatii

Foarte rare. Uneori, la unele persoane, prezinta intoleranta. Contraindicat in timpul sarcinii. Uleiul este iritant al pielii in cantitati mari.

Bolile şi dăunătorii frecvent întâlniţi pe răsaduri şi frunze de flori şi legume

1. Căderea răsadurilor are ca simptome brunificarea şi subţierea coletului plăntuţelor (plante nedezvoltate, abia ieşite din sămânţă). Porţiunea de deasupra rădăcinilor putrezeşte şi plantele mor. Ciuperca atacă aproape toate răsadurile atunci când nu sunt corelate temperatura, umiditatea şi aerisirea semănăturilor din spaţiile închise.

Pentru combatere folosiţi substanţe fungicide specifice (Captan, Captadin, Zineb, Ziram etc.) sau pe bază de Cu (zeamă bordeleză, Turdacupral etc.).

Măsurile de prevenire sunt: aerisirea periodică, temperatură constantă nu prea ridicată, umiditate moderată strict necesară, prăfuirea solului la semănat cu cenuşă sau cărbune de lemn pisat, tratamente repetate cu fungicide.

2. Rugina este o ciupercă parazită cu aspect prăfos sau fin - granulat, de culoare galben-oranj, ce se observă pe lujerii unor arbuşti neîngrijiţi, cum ar fi trandafirii urcători netăiaţi mai mulţi ani. Uneori apare şi pe partea dorsală a frunzelor trecând neobservată (mentă). Pentru combatere folosiţi fungicide ca Saprol, Trimidal, Bayleton, Derosal etc.

3. Făinarea se manifestă prin apariţia unui miceliu sub forma unui praf alb sau alb-gălbui pe frunze sau vârfuri tinere de ramuri, pe bobocii florali (aspect făinos). Ciuperca atacă o mare varietate de specii: trandafiri, begonii, regina-nopţii, arbuşti fructiferi, viţă-de-vie, castraveţi, ardei, vinete etc. Unele specii sunt mai rezistente la această boală.

O combateţi eficient cu substanţe fungicide, de exemplu: Tilt, Saprol, Fundazol, Sulf muiabil.

4. Fumagina este o altă ciupercă parazită cu aspect negru-prăfos - carbonizat ce se instalează pe frunzele şi pe lăstarii atacaţi de insecte (păduchi, musculiţă albă etc.) şi care se hrăneşte cu substanţele zaharoase eliminate de acestea. Substanţa lipicioasă apărută pe frunze (excrementele insectelor) se acoperă cu pudra carbonizată, iar ţesuturile debilizate deja mor prin asfixiere.

Pentru combatere aplicaţi tratamente cu fungicide şi spălaţi repetat cu apă.

Musculiţa albă de seră este o insectă minusculă cu zbor rapid întâlnită în spaţiile protejate (sere şi solarii) neglijate, de unde se extinde vara şi în exterior. Coloniile masive de ouă, larve şi adulţi sunt devastatoare. Pe cât sunt de mici exemplarele, pe atât de mari sunt pagubele. Pe partea dorsală a frunzelor produc înţepături numeroase hrănindu-se cu seva acestora, care în timp se usucă. Sunt preferate speciile din familia Solanaceae-tomate, Datura, Solanum capsicorum, petunia, dar şi trandafirul chinezesc, cala, muşcatele cu flori mari, Alstroemeria, Coleus etc.

Scăpaţi foarte greu de ele prin măsuri combinate de reducere a temperaturii până la limita suportabilă de plante (stagnează reproducerea musculiţelor), aplicând totodată insecticide puternice şi alternative, de exemplu: Regent, Actara, Karate.

5. Păduchele ţestos este o insectă periculoasă acoperită de un scut protector asemenea unei cruste. Se fixează pe ramuri în colonii masive, fiind totuşi greu vizibilă datorită culorii şi formei confundabile cu scoarţa lemnificată. Deseori atacă şi frunzele pe partea dorsală de-a lungul nervurilor.

Furnicile, care se hrănesc cu substanţe zaharoase eliminate, dar şi cu larvele şi ouăle acestora, ne pot indica uşor zona invadată prin frecvenţa cu care circulă în număr mare spre sursă.

Păduchele ţestos îl combateţi cu insecticide puternice aplicate repetat, chiar şi iarna în grădină dacă invazia a fost considerabilă în timpul verii. Folosiţi Regent, Karate, respectiv Ulei horticol, Oleo-ecalux, Carbetox etc.

Cum pregătesc vara amestecurile nutritive pentru iarnă

Mraniţa o obţineţi din fermentarea gunoiului de grajd. Dacă folosiţi gunoi proaspăt, prepararea durează 1-2 ani. Udaţi platformele şi întoarceţi periodic gunoiul pentru afânare şi omogenizare, la intervale de 2-3 luni.

În final, obţineţi un pământ de culoare închisă, uşor permeabil, bine structurat, lipsit de resturi vegetale vizibile.

Mraniţa e bogată în elemente nutritive, are o bună capacitate de reţinere a apei, este bine structurată şi se încălzeşte foarte uşor dacă este expusă la soare.

Dintre deficienţele mraniţei se numără conţinutul ridicat în buruieni şi prezenţa germenilor de boli şi dăunători. De asemenea, conţinutul excesiv de azot poate crea dezechilibru în creşterea răsadurilor.

Pământul de ţelină îl pregătiţi din brazde înierbate recoltate de pe terenuri înţelenite sau de pe terenuri cultivate cu lucernă sau trifoi.

Pământul de ţelină este fertil, bine structurat şi lipsit de germeni de boli şi dăunători.

Turba este foarte importantă în amestecurile nutritive pentru legume. Ea este foarte bine afânată, foarte bine structurată, are o mare capacitate de reţinere a apei şi o aerare foarte bună. Totodată este liberă de boli şi dăunători şi posedă un conţinut scăzut în elemente nutritive imediat accesibile plantelor.

Ca dezavantaj trebuie menţionată reacţia puternic acidă a unor turbe, dar care se corectează cu 1-2 kg var/1 mc turbă.