Subscribe:

luni, 1 ianuarie 2018

Aloe Vera - efecte benefice

Aloe Vera
(Aloe vera, sin. Aloe brbadense Mill.)

Principalele specii utilizate încă din Antichitate au fost denumite de botanişti diferit. Intre acestea, menţionez: Aloe vulgaris, Aloe vera, Aloe soccotrina, Aloe ferox etc.
In prezent speciile de Aloe se cultivă în numeroasc zone ale lumii: bazinul mediteranean, în Insulele Antile, în Indiile de Vest, Africa, India etc.
Aceste specii sunt plante xerofite (de locuri aride), carc reţin însă în frunze mari cantităţi de apa şi se aseamănă cu speciile de Agave. Sunt plante robuste, cu tulpina scurtă, care poartă un buchet de frunze alungite, groase, cărnoase, cu aspect ornamental. Ele dezvoltă o tulpină florală dc cca 1 m înălţime, care la vârf are un buchet de flori de culoare galbenă sau roşie. Toate sunt considerate plante medicinale, mai puţin specia cultivată la noi in ghivece ca plantă omarnentală (Aloe arborescens).


Compoziţie chimică
 
 Componentul principat este aloina, care cantitativ este între 40-50%. Este o substanţă greu solubilă în apă şi nu poate fi scindată decât sub acţiunea unor agenţi de oxidare. Aloina este însoţită de rhamnozidele ei (alantozidele A şi B). Răşina de Aloe mai conţine cantităţi mici de aloe-emodină, crizofanol sub formă liberă sau heterozidcă. Pe lângă derivaţii antracenici, răşina de Aloe mai conţine şi alte rezine (10-20%), ulei esenţial în cantităţi foarte mici, aloerezina, săruri minerale etc. In prezent, prin prelucrări speciale, o bună parte din derivaţii antracenici (cu acţiune purgativă) sunt îndepărtaţi, punându-se accentul pe conţinutul foarte mare în aminoacizi: 20 din cei 22 aminoacizi din structura corpului uman şi 7 aminoacizi esenţiali care nu pot fi sintetizaţi de organism. Gelul de Aloe vera mai conţine enzime şi fitohormoni cu rol important în metabolismul celular, peste 20 minerale şi microclementc absolut necesare organismului: calciu, fosfor, fier, potasiu, cupru, clor, zinc, magneziu etc, precum şi toate vitaminele necesare zilnic omului. Dintre plante, este singura în care s-a identificat vitamina B12. Produsele moderne pe bază de Aloc vera mai conţin lignină şi saponozide, precum şi alte substanţe active care acţionează sinergic.


Farmacoiogie

In trecut, răşina de Aloe era considerată ca cel mai eficient produs laxativ purgativ vegetal de tip antrachinonic. Acţiunea este în funcţie de doză: în doze de 0,02-0,06 g are acţiune tonic stomahică şi colagogă (facilitează evacuarea bilei secretate de vezica biliară). în doze dc 0,10 g, are acţiune laxativă, iar în cantitate de 0,20-0,50 g este purgativ.
In prezent, răşina de Aloe se utilizează din ce în ce mai puţin, din cauza prezenţei derivaţilor antrachinonici care sunt puşi sub semnul întrebarii, deoarece utilizarea îndelungată ar favoriza dezvoltarea cancerului colono-rectal. De aceea, se procedează la eliminarea antracenozidelor prin procedee specifice tehnicii farmaceutice, preparatele pe bază de Aloe vera capătând alte valenţe terapeutice.
Dintre proprietăţiie preparatelor moderne de Aloe vera, le vom menţiona pe cele mai importante: capacitatea de penetrare: produse din această plantă, studia-te şi aprobatc de cele mai competente foruri ştiinţifice internaţionale, au demon-strat ca gclul dc Aloe penctrcază până la al şaptelea nivel, de la piele până la os, antrenând substanţcle active. Apa şi soiuţiile apoase (infuzii, decocturi, macera-tc) patrund doar două straturi alc pieiii.
Acţiunea antimfecţiosa, respectiv proprietăţile antibacteriene, antiparazita-re, antivirale, este remarcabilâ. Aceste preparate modernc întâresc capacitatea sistemului imunitar şi stimulează regenerarea celulară prin tonifierea acestei funcţii. Nu este de neglijat nici acţiunea sedativă, inducând o stare dc calm şi relaxare.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu