Cum alegem pamantul pentru flori?

In alegera unui pamant de cultura pentru plantele si florile de apartament si de gradina, sunt foarte mult lucruri de comentat, de aceea am sa ma rezum la esential.

Un pamant pe care il poate pregati orice pasionat de flori si plante de apartament si de gradina, este de fapt un amestec din diferita categorii de pamanturi.

Un amestec ceva mai universal, poate avea urmatoarele componente :

- pamant de telina bine fertilizat, macerat si odihnit ,
- pamant de frunze bine putrezite, sau mai pe scurt pamantul de padure,
- mranita - gunoiul de grajd bine putrezit ; cel mai bun fiind cel de cabaline si bovine
- nisip cu granulatie medie sau mare, in proportie de 3/2/2/1.

Uneori mranita se poate inlocui cu compost (resturi menajere si vegetale, bine putrezite in platforme sau containere).

Aceste componente se cern prin site corspunzatoare, se face proportia si se amesteca foarte bine.

De obicei se lasa un timp pentu omogenizare si apoi se foloseste. Daca este cazul, se dezinfecteaza si se deperaziteaza chimic si biologic.

In unele cazuri se pot adauga ingrediente cum ar fi : carbune vegetal (de lemn) maruntit ; granule de poliester expandat ; bucatele de lut ars sau caramida tiganeasca ; bucatele de argila ; calcar ; cochilii de melci sau scoici pisate ; muschi sau licheni ; ace de conifere ; scoarta de copac maruntita, etc.

Cu arderea (calcinarea), pamantului pentru flori in vederea dezinfectiei, nu sunt de accord.

Procedand asa, se distruge in totalitate microflora natirala care este necesara, si deasemenea structura naturala a pamantului. Obtinem un pamant steril si neadecvat culturii florilor si plantelor de apartament si de gradina, solul steril avind cu totul alta destinatie, de drenaj.

Bineinteles reteta prezentata mai sus nu este una farmaceutica. Ea sufera schimbari in functie de speciile de plante pe care le cultivam, de tipul ghiveciului folosit. De exemplu la unele plante cum ar fi suculentele, cactusii, Sedum ( iarba grasa), Crasula Lamprantus, Gosteria, Hawortia, Echeveria, etc, se diminieaza pina la eliminare mranita si marind proportia de nisip.

La plantele cu radacini firave cu dezvoltare in strat superficial cum sunt Violetele africane si de Parma, Gloxinia, Begoniile, etc alegem un ghiveci nu prea inalt si cu irigare prin strat freatic format direct la baza lui (fara a uda la suprafata pamantului) de tip SIBI, reteta va contine o proportie mai mare de pamant de frunza ( de padure), sau adaugam turba in detrimentul pamantului de telina.

Yucca - ghid de ingrijire si cultivare

Yucca este un gen din cele circa 40 de specii originare din America Centrala si India.
Are o tulpina lemnoasa, groasa si aspra, din care se desprind rozete de frunze ascutite, lungi si inguste. Yucca poate fi cultivata si in aer liber, in zone in care temperatura nu coboara sub 10oC. Se recomanda a se planta in sere.
Planta se multiplica prin prelevarea, primavara sau la inceputul verii, de fragmente de tulpina de minimum 10 cm lungime. Ele se trateaza cu pulbere de hormoni rizogeni, apoi se planteaza in ghiveci intr-o pozitie si la o adancime care sa le asigure verticalitatea. Pamantul trebuie sa fie un amestec de parti egale de turba si nisip grosier. Ghiveciul se acopera cu un clopot de plastic transparent, ferit de lumina directa a soarelui, la 24-27oC. Pamantul trebuie pastrat umed. Clopotul de plastic se indeparteaza dupa ce vlastarele tinere se vad (circa 3 saptamani de la plantare). Apoi, se pune ghiveciul intrun loc luminos.


Yucca (de obicei specia Yucca elephantipes este intalnita in florarii ) este o planta originara din Mexic sau Guatemala, din regiuni cu climat semi-arid fiind adaptata sa suporte soarele foarte puternic, diferente relativ mari de temperatures uneori (dar nu bruste), curentii de aer si seceta prelungita.

In stare naturala, in zonele originare, plantele adulte ating pana la 10m, dar in conditii de camera, tinute la vas cresc mai greu si de obicei au inaltimea de 2-2,5m.

Daca esti in posesia unui exemplar de Yucca trebuie in primul rand sa ii asiguri un sol mai nisipos (bine drenat) dar care sa contina suficienta hrana. Se poate folosi si panantul amestec pentru flori de camera, existent in florarii ( in nici un caz turba) la care se adauga nisip grosier (o parte panat : ¼ parti nisip) sau se poate realiza un amestec care sa cuprinda pamant de frunze de foioase, mranita bine descompusa, turba neagra (1/2 p), pamnat de gradina mai greu (o parte) si nisip (¼ parti). Amestecul este bundaca in momentul in care il stangeti in mana putin (fiind usor umed) nu se aglomereaza.

Pot fi folosite toate tipurile de vase existentein comert, dar care daca in incaperea in care tineti planta este multa umezeala, e bine sa folositi un vas ceramic. Pe fundul vasului se pune un strat de nisip grosier (pietris) sau spartura de ghiveci, apoi un strat mic de pamant. Se aseaza planta si se completeaza golurile cu pamant. Se uda bine pana cand apa curge in farfurie. Excesul de apa se arunca. Se uda a doua oara cand solul s-a uscat bine la suprafata.
Daca aerul din incapere este foarte uscat, saptamanal frunzele se stropesc bine cu apa.

Planta trebuie plasata intr-o incapere bine luminata, eventual in dreptul unei ferestre. Iarna se tine mai la racoare 16-18ºC, iar vara se poate suporta cu bine caldura din partament daca are lumina si apa suficienta.

Trebuie evitata stagnarea apei in sol si diferentele mari si bruste de temperatura (iarna). Daca tulpina a crescut foarte mult, in perioada de primavara se pot realiza taieturi, iar varfurile si portiunile, de tulpina taiate (15-30 cm) pot fi puse la inradacinat in sticle cu apa la lumina sau in nisip umed. In acest ultimo caz inainte de plantare in nisip se lasa sa se usuce taietura (o zi) sau se pudreaza cu praf de carbune pentru a impiedica aparitia mucegaiurilor. Pentru inmultire nu se folosesc portiuni de tulpina foarte batrane (lemnoase).

Treptat, frunzele de la baza au inceput sa se ingalbeneasca si s-au uscat. Am mutat-o din nou la lumina, dar frunzele de la baza continua sa se usuce. In afara de a-i schimba locul, nu am facut nici o schimbare in programul de ingrijire, doar ca tot in aceeasi perioada am schimbat-o intr-un ghiveci putin mai mare, deoarece crescuse. Acum, frunzele aparent sanatoase au inceput sa se decoloreze pe mijloc si in curand cred ca le voi pierde.
In primul rand, trebuie sa retii faptul ca yucca iubeste mult lumina. Intotdeauna ea va avea de suferit daca e tinuta in incaperi mai putin luminate. Dar, daca e sanatoasa, in momentul in care este adusa la lumina isi revine treptat.

Planta ta a suferit si din cauza schimbarii locului, dar in primul rand nu a suportat bine schimbarea pamantului. Fiind o planta suculenta, nu suporta solurile compacte, impermeabile. Are nevoie de un pamant care sa nu retina apa si sa permita aerisirea radacinilor. Si, de asemenea, are nevoie de mai putina apa decat multe dintre florile de apartament. De obicei, se foloseste o compozitie de substrat care sa contina o cantitate mai mare de nisip. Nu se foloseste turba (mai ales cea bruna). Ghiveciul trebuie sa aiba multe orificii pentru scurgerea apei.

Daca in acest moment planta mai traieste, trebuie scoasa din ghiveci si verificat daca baza tulpinii nu a putrezit cumva. Partea de tulpina ingropata in sol trebuie sa fie tare, iar radacinile albe. In cazul in care tulpina s-a inmuiat sau da semne ca va putrezi, planta va trebui sacrificata pentru a recupera macar portiunile sanatoase. Portiunea salvata se poate pune la inradacinat in apa, dar inainte se pudreaza locul taiat cu praf de carbune si se lasa o zi sa se usuce taietura.

Daca, dupa scoaterea plantei din ghiveci, constati ca radacinile sunt in stare buna, se lasa macar o zi sa se usuce solul inainte de replantare si nu se uda imediat.


Yucca
Daca are tulpina dreapta, neramificata, se poate taia la inaltimea de 60-70 cm de la sol, iar varful, daca nu e prea crud, se poate pune la inradacinat intr-o sticla cu apa, pe un pervaz de fereastra, dupa ce i s-au indeprat frunzele de la baza pe o portiune de 10-15 cm. De obicei, cand se realizeaza tunderea plantei, se pastreaza portiunea de tulpina sau ramura bine crescuta, dreapta, de 20-30 cm lungime de la sol sau de la locul de ramificare. Daca tulpina e mai groasa si e dezgolita de frunze se poate taia si mai sus, dar se are in vedere faptul ca de la locul de taiere vor porni ramuri care vor creste, iar, daca taierea e facuta prea sus, ramurile noi vor ajunge repede in tavan. Taierile se fac cele mai bine primavara.

GERBERA

Originara din Africa de Sud, America de Sud si Asia, Gerbera poarta numele unor botanisti germani. Ea a ajuns in Europa la 1900 si s-a impus in sortimentul floricol 60 de ani mai tarziu. Gerbera este o planta tufoasa, cu tulpina rizomatoasa si frunze adanc crestate, iar florile sale pot fi simple, asemanatoare celor de margareta, sau duble. La unele varietati florile pot avea si 20 cm in diametru. Radacinile sunt profunde, asa incat nu este neobisnuit ca ele sa ajunga chiar si la 80 cm adancime. Semintele sunt gazduite intr-o achena1 si au vitalitate slaba. Din acest motiv, indata ce sunt recoltate ele sunt si plantate. Florile pot fi albe, roz, galbene, portocalii, rosii, grena si de obicei au mijlocul mai intens colorat. Cele mai multe flori apar in intervalul aprilie-iunie si in al doilea an de vegetatie.

Ingrijire

Lumina este in cazul acestei plante factorul care genereaza inflorirea. Totusi, in zilele insorite de vara planta se umbreste macar partial. Iarna temperatura optima este de 13-15 grade C. In cazul in care temperatura coboara pana la 8 grade este de asteptat ca florile sa fie afectate. Caldura este necesara mai ales la nivelul radacinilor. Vara se recomanda 18-20 grade C, iar spatiile care gazduiesc plantele trebuie sa fie bine aerisite. Solul potrivit pentru Gerbera contine pamant de telina, mranita, turba si nisip. Udarea se face moderat pentru ca planta nu suporta prea multa umezeala in substrat. Valorile umiditatii relative (in aer 75%, in substrat 60%) trebuie supravegheate cu atentie.

Primavara si toamna, cand este perioada de maxima vegetatie, se aplica ingrasaminte de 2-3 ori pe luna. Dar cu grija pentru ca prea mult azot va duce la cresterea frunzelor in detrimentul infloririi si va sensibiliza planta la boli. Excesul de fosfor si calciu produce carenta de fier si cloroza. Insuficienta calciului deformeaza frunzele si florile, iar mugurii mor. Ingrasamintele cu reactie acida sunt cele mai potrivite pentru cultura Gerberei. Dupa parerea specialistilor, cel mai potrivit raport NPK este 2-0.8-1.5, iar pH-ul solului sa fie usor acid (5-6.5).

Inmultire

Planta se inmulteste prin seminte, diviziunea tufei si prin butasi. Se mai produc plante si "in vitro". Butasii trebuie sa contina o portiune de rizom si sa fie pudrati cu substante rizogene (ex. Radistim). Ei se inradacineaza intr-un amestec de nisip si turba. Temperatura minima la inradacinare este de 24 grade C si umiditate relativa 90%.

Sfat

Cand plantati Gerbera aveti grija ca solul sa contina pamant de telina, mranita, turba si nisip. Asigurati-i multa lumina, pentru ca aceasta este factorul care genereaza inflorirea. Atentie cand o udati pentru ca planta nu suporta prea multa umezeala in substrat, si planta este expusa din acest motiv unor boli care o pot distruge.

Atentie la udare

Udarea nepotrivita poate produce boli care distrug planta. Dezechilibrul elementelor din sol produce pierderea frunzelor, deformarea florilor si vestejirea mugurilor. Planta este atacata de paianjenul rosu, tripsi, musculita alba si cea miniera. Aceasta din urma ataca vara cand este foarte cald si poate sa faca ravagii. Afidele apar si ele din cand in cand. Desi sunt multe boli si daunatori in cazul Gerberei, exista substante in comert care sa va ajute sa le combateti cu succes

Protectia plantelor prin mijloace naturiste

Insecticide

- afide(paduchi), omizi, musculite, melci, paianjeni, pureci de plante

Tratament 1 - usturoi aprox.150g. maruntit se infuzeaza in 5 litri apa. Dupa treizeci de minute se filtreaza si se lasa sa se raceasca. Se adauga putin sapun sau lapte si se pulverizeaza pe plante.Tratamentul se repeta la interval de circa 14 zile.

Tratament  2 - pelin proaspat 150gr maruntit se infuzeaza in 5 litri de apa. Dupa zece minute se filtreaza se lasa sa se raceasca, se aduga putin sapun sau lapte. Se pulverizeaza pe plante.Tratament recomandat de trei ori la interval de 10 zile.

Tratament 3 – Ardei iute 150 gr maruntit se infuzeaza in 5 litri de apa. Se filtreaza dupa treizeci minute se lasa sa se raceasca si se pulverizeaza pe plante. Este un revulsiv puternic -indeparteaza toate insectele

Tratament 4 – 30 - 40ml. emulsie consistenta de sapun de rufe, preferabil cu pelin din cel vandut de tarani (in orasele mici se mai gaseste), se dizolva in 4 litri de apa. Se aduga 250ml alcool de 70 grade. Se pulverizeaza pe plante. Este un insecticid cu spectru larg de actiune.

Fungicide

Tratament 1 – cel cu usturoi de la capitolul precedent.

 

Tratament 2 – 150gr. hrean (radacini) infuzate in 5l. de apa. Se filtreaza dupa treizeci  de minute. Dupa ce se raceste se utilizeaza prin pulverizare pe plante si pe sol.

Tratament 3 - Ceapa salbatica, (pur /allium sibericum) 150gr. maruntita infuzata in 5 litri de apa. Se filtreaza dupa 30 minute si se pulverizeaza pe plante si pe sol.

Nota Bene

 Si la fungicide este recomandata adaugarea la solutia de pulverizat de sapun sau lapte pe post de adeziv.

Zmeurul

ZMEURUL este un semiarbust (1-2 m inaltimea lastarilor) apreciat pentru fructele sale, ce se coc in lunile iunie – iulie. El se cultiva de la campie pana la mari altitudini, in zone cu precipitatii bogate si media temperaturilor anuale de 9-100C. Zmeurul prefera spatiile semiumbrite. In arsita verii este indicata irigarea culturii de zmeur intre 7-14 zile, chiar si in perioadele fara fructificare. Fructele de zmeur au forme, marimi, arome si culori multiple.

Zmeurul in miniplantatie nu necesita tratamente speciale.

Zmeurul obisnuit fructifica pe tulpini de doi ani (crescute cu un an in urma, fara sa fructifice). Zmeurul remontat fructifica si in anul de crestere a tulpinilor si in cel de-al doilea an, realizand astfel maximum de recolte – doua in doi ani. Tulpinile de doi ani se usuca toamna dupa ce au rodit.

Soiurile de zmeur sunt cu tulpini cu tepi si cu tulpini fara tepi, iar fructele sunt de la marimea unui ou de porumbel pana la marimea unei alune turcesti. Fructele zmeurului remontat sunt din ce in ce mai mici de la rodirea din vara spre rodirile de toamna.

In fiecare an sunt recomandate trei taieri: suprimarea tulpinilor uscate (toamna tarziu, dupa ce substantele energetice din tulpini au migrat in radacini – lunile octombrie-noiembrie), rarirea tulpinilor anuale, daca este cazul, la 5-10 buc./cuib (primavara devreme, pentru a inlatura tulpinile degerate in iarna) si scurtarea varfurilor la 80-120 cm (toamna sau primavara).

Lucrarea solului cultivat cu zmeur  se face in octombrie – noiembrie la adancimea de 8-15 cm protejand radacinile zmeurului (care cresc la suprafata solului). Se suprima lastarii crescuti in afara cuibului, intre plante sau randuri. In timpul lucrarii solului nu folosesc decat ingrasamant natural   (3 kg de mranita/mp sau 3l de lichid fermentat timp de 10 zile/mp), aplicat de trei ori pe an.

Artificiul consta in taierea tulpinilor de zmeur obisnuit la inaltimi diferite, pentru a prelungi sezonul de fructificare a zmeurului, astfel: 1/3 din tulpini se scurteaza la 50-60 cm, 1/3 la 80-90cm si 1/3 la 100-120cm. Tulpinile mai inalte vor fructifica primele, apoi celelalte, dublandu-se astfel durata de coacere a fructelor. Taierile se fac, de regula, toamna tarziu, dupa migrarea substantelor energetice in radacini, sau primavara devreme.

Replantarea se face o data la 8-10 ani, despartind tufa de zmeur dintr-un cuib. Perioada de plantare – operatie ce trebuie facuta la aceeasi adancime la care au crescut drajonii, intr-o zi cu temperaturi pozitive, inaintea primelor ingheturi. Distanta de plantare este de 50 cm intre plante si 150 cm intre randuri. In cultura de zmeur este indicat a se plasa 1-2 stupi cu albine, pentru o mai buna polenizare a florilor in timpul fructificarii.

Cum se inmulteste ficusul

Ficusul se inmulteste prin butasire; se fac butasi cu 2-4 frunze. Deoarece planta contine latex, butasii se tin 10-15 min in apa calda (30-35 grade Celsius) sau se lasa sa se usuce latexul in aer, dupa care se inlatura. Este de preferat ca, pentru o inradacinare sigura, sa se foloseasca stimulatori de inradacinare. Inradacinarea se produce in 4-6 saptamani, la 25-28 grade Celsius. Perioada cea mai buna pentru butasire este in lunile ianuarie-februarie-martie, la temperatura camerei, pentru a evita atacul unor daunatori care sunt favorizati de aerul uscat existent in majoritatea apartamentelor. Este sensibil la atacul paduchilor lanosi, testosi si paianjenului rosu, precum si la boli ca patarea neagra, antracnoza, alternarioza.

Este originar din regiunile subtropicale şi tropicale şi, în prezent, sunt cunoscute peste 800 de specii. Ficusul creşte sub formă de arbust foarte apreciat pentru frumuseţea frunzelor de un verde închis, lucioase. Dacă primăvara şi vara, ficusul trebuie udat abundent, stropit cu apă şi pe frunze, toamna şi iarna se udă mai puţin şi, de asemenea, stropirea frunzelor făcându-se mai rar. Iarna, temperatura nu trebuie să scadă sub 10°C.

Cum se înmulţeşte ficusul?

Pregătiţi ghiveciul, un amestec de turbă cu nisip, un borcan şi un ţăruş. Cu un cuţit ascuţit sau cu un foarfece de grădină tăiaţi vârful plantei (cam 8 cm) cu tot cu frunză. Puneţi-l deoparte câteva ore. Capătul inferior al răsadului se înfige în pământul umed, pus într-un ghiveci cu un drenaj bun (un strat de 4-5 cm), până la baza frunzei. Alături bateţi ţăruşul. Frunza se înfăşoară în jurul butaşului şi al ţăruşului. Legaţi totul cu un şnur sau o sârmuliţă subţire, nu prea strâns. Acoperiţi butaşul cu un borcan. Păstraţi ghiveciul la o temperatură de 25 C. Descoperiţi butaşul în fiecare zi, câte 15 minute. Dacă pământul se usucă, udaţi-l. După 3-4 săptămâni desfaceţi frunza. Dacă din mugur se dezvoltă frunze tinere, lăsaţi planta neacoperită.

Petunii

Le intalnesti vara peste tot, in gradini, parcuri, alei, dar le prieste si pe balcoane sau terase. Asta pentru ca nu sunt flori pretentioase, dar sunt decorative si frumoase.

Petuniile se numara printre plantele anuale cele mai populare si cele mai mult folosite pentru amenajarea estivala a gradinilor, teraselor sau balcoanelor. Sunt foarte mult apreciate atat pentru coloritul variat si marimea florilor, precum si pentru durata lunga de inflorire.

Sunt originare din Brazilia si Argentina, unde se cunosc circa 15 specii spontane ale acestui gen. In Europa, cultivarea lor a inceput inca de la inceputul secolului XX. Prin stradania horticultorilor au fost obtinute, de-a lungul timpului, din Petunia nyctaginiflora si Petunia violacea, numeroase varietati. Cultura lor este simpla si au pretentii reduse fata de sol si expozitie, de aceea se si pot cultiva in multe scopuri: in parcuri si gradini pentru ronduri sau rabate, singure sau in combinatie cu alte plante. Trebuie sa stii ca petuniile sunt rezistente la vant si florile nu se strica daca ploua sau daca se face frig. Soiurile pitice, cu crestere compacta cu flori mici sau mari, simple sau duble, sunt foarte frumoase daca sunt plantate in ghivece.

Au nevoie de mult soare si prefera soluri bogate in substante organice, in special gunoi de grajd la care se adauga putin nisip pentru ca apa sa treaca mai usor prin acest amestec. Pe timpul iernii le poti cultiva chiar si in interior. Pentru aceasta trebuie sa faci rasaduri pe care le transplantezi in septembrie in ghivece mici. Le lasi afara intr-un loc adapostit si inainte de a da inghetul le asezi la o fereastra insorita. Prin ianuarie incep sa apara primii muguri de flori.

Pentru o ramificare mai buna si o inflorire abundenta se ciupesc varfurile lastarilor. Plantele au nevoie de fertilizari la fiecare 2-3 saptamani cu un ingrasamant bogat in azot.

Inmultirea petuniilor se face in special prin seminte. In cazul varietatilor mai deosebite si care nu produc seminte suficiente se poate recurge la butasire, care se efectueaza usor, din varfuri de lastari, si aproape in orice anotimp.

Frunzele tinere sau varful mladitelor de petunii sunt adeseori atacate de purici de plante. Daca ii observati, stropiti frunzele cu o solutie speciala de combatere a acestor daunatori. Repetati procedura dupa o saptamana.

Uneori pot fi atacate de paduchi de sera (popular cunoscuti sub numele de paduchi albi). Pot fi combatuti turnand in pamantul plantei solutie DECIS in concentratie 0,1%. Repetati procedura dupa 10 zile.

Plantele care dau semne de putrefactie sau ciuperci trebuie indepartate imediat de pe balcon, pentru ca boala sa nu se raspandeasca si asupra plantelor sanatoase.

Stiai ca...

Rasadurile de petunii din ultima generatie, cunoscuta sub numele de cascada, pot fi procurate din magazine specializate sau sere de flori. Acum exista astfel de magazine specializate.

In piete, la tarani, intalnim adesea sortimente de petunii care se inmultesc pe baza de seminte. Din pacate, sunt mai putin rezistente la conditii neadecvate si daunatori. De aceea, desi sunt mai ieftine, nu merita sa arunci banii si munca ta pe ele.

In conditiile de acasa putem sa pregatim rasaduri pe baza de seminte de petunie obisnuita, de gradina.